Respect şi Onoare Clujului !

De când CFR Cluj a devenit campioană- absolut pe merit, o campioană incontestabilă (dacă nu eşti „uist” de modă nouă, că unul de modă veche, de pe vremea… Ştiinţei are…ştiinţa de a vedea şi fotbalul nu doar silicoanele Drăguşancăi), nevinovată că Dinamo a pierdut un avantaj de 8 puncte, sau că Stoichiţă a fost adus prea târziu la Steaua, deşi a recuperat nesperat de mult, dar nu suficient pentru un titlu, iar Gigi Balamuc miza pe prietenia… valizei cu Walter-Buşcă, sperând că măcar în două meciuri cu „U”, vor fi înfrânaţi ceferiştii… De când CFR e campioană, Adrian Porumboiu n-a mai dat jos telefonul de la ureche, e agăţat de toate televizoarele, cred că dacă ai pune un fier de călcat în priză apare tot Porumboiu, ca Ceauşescu pe vremuri apuse, dar nu chiar…Că de când îl ştiu, de la debutul său ca arbitru de centru, într-un meci televizat de la Hunedoara, după care, la sfârşitul cronicii mele scrisesem: „A arbitrat A.Porumboiu (Vaslui), mai preocupat să-l vadă neamurile şi prietenii de-acasă decât de meciul bun pe care l-a condus fără şă-şi dea seama”, de când îl ştiu şi-a dorit să fie vedetă tv. A ajuns! Dar, de-acum va avea probleme. S-a întors Mihaela Rădulescu… Concurenţa va fi dură, dacă Porumboiu nu pricepe că nu poţi rămâne în piaţă doar cu bârfe de chibiţ! Iar, el vrea să se vândă specialist, cel mai specialist!… Însă ce plânge de două zile pe toate televizoarele şi radiourile este chibiţeală de colţ de mahala, nici măcar de cafenea…

Cum ar fi prin Cluj…Mai cu ştaif, mai cu pretenţii, mai cu moţ, dar, din păcate, cu destulă ipocrizie, şi cu foarte multă lipsă de temei real, se plânge pe umerii lui „U”, un simbol, un spirit, o mândrie tansilvană, românească, un brand al oraşului…Dar, niciodată nu va putea fi învinovăţit…Andone pentru gestul golănesc al lui Cristea! Un gest asemănător al unui alt golan, care i-a rupt piciorul lui Mircea Neşu, prin 64-65, nu mai ţin bine minte , dar stadionul, atunci studenţesc sută la sută, a amuţit cu desăvârşire…Pe-atunci, pe când în echipă juca şi asistentul universitar Paul Marcu, de la Chimie, pe când nu se inventaseră nici „profii” universitari sub 40 de ani…Pe când Octavian Popescu pleca din Cluj, din „Conti”, unde-şi luase rămas bun de la coechipieri, la volanul unui Wartburg nou, plin de costume, că aşa umblau îmbrăcaţi universitarii, în costume, cămaşi albe, cu cravate…Şi nici nevalabilitatea unui penalti nu poate fi invocată, atâta timp cât în regulament nu scrie că pentru a fluiera penalti trebuie ca faultatul să… moară! Iar, ca ardelean, şi cu pretenţii, să zici că erai mai fericit dacă titlul ajungea la Vaslui este de-a dreptul imbecilitate!!…
Bravo, CFR!! ONOARE CLUJ ! Te iubesc, Ando!
La fel ca şi pe Stoichiţă, Mulţescu, Rednic, antrenorii cu trecut hunedorean, care, ca jucători, aţi acordat primele interviuri şi declaraţii Bătrânului cronicar…Mândru de voi!
NICOLAE STANCIU