Cronica sentimentală: DESPRE PATRIOTISMUL LOCAL AL PRESEI

Mirat, ba chiar contrariat că, la aproape două săptămâni de la „europenele” de gimnastică feminină încă nu au apărut cioclii şi groparii care-şi făceau mereu de lucru pe la poalele Cetăţii Devei, bătând mereu în geam cu pumnii, de fapt bătând ca nişte berbeci, cu capul, că nu prea aveau coarne, în zidul Cetăţuii ce devenise, după 1977, sediul, casa, laboratorul alchimiei ce transforma munca şi sudoarea în aur, medalii de aur, mirat, ba chiar contrariat de tăcerea asta dubioasă, trag concluzia că jurnaliştii respectivi, dacă n-au murit, Doamne iartă-i, ori au fost pensionaţi, ori nu mai sunt plătiţi pentru denigrarea oricărui succes naţional! Iar dacă nici una dintre variante nu stă în picioare, atunci, sigur, tăcerea lor, necăutarea vreunei pricini, sau negăsirea a ceva, cât de cât, de băgat de vină lui Tavi Belu, măcar o palmă de alint peste o fesă, sau vreo refulare a unei mame revoltate că fiică-sa a fost bătută, atunci, absolut sigur!!, toate mizeriile ce însoţeau succesele gimnastelor pregătite la Centrul Olimpic Deva se datorau, erau inventate exclusiv pentru „vina” de a fi fost…coapte la Deva, nu la Bucureşti!!!…Acum e linişte. Şi-atunci, cine sunt provincialii, bolnavii de patriotism local, (ne)stimaţi jurnalişti de Bucureşti???!!!
Mai subiectivi ca jurnaliştii de sport din presa centrală şi din televiziuni, care de care mai proaste, nu se întâlnesc nici la cel mai mic jurnal local, din cel mai modest orăşel care are o gazetă!… S-a văzut asta la toate meciurile în care echipe anoste ca Dinamo, Steaua, Rapid, Sportul jucau cu formaţii din afara Capitalei, dar şi mai abitir, spre finalul campionatului, când titlul se apropia tot mai mult de Cluj sau Vaslui…Iar apogeul a fost atins în campania naţională ANTI-CFR, când, în subiectivitatea sa bolnavă, presa bucureşteană s-a pus în slujba lui „U” şi a lui Porumboiu, dar nu pentru interesele lor, ci pentru ca „U” să bată, măcar în două meciuri, pe CFR, în beneficiul Stelei, sau în speranţa ca finanţatorul Vasluiului să obţină o revendicare la masa verde în defavoarea echipei lui Andone…Chiar dacă titlul nu ajungea în Ghencea, şi rămânea tot în provincie, dar nu la Cluj…
Noroc cu finala Cupei României! Au avut momentul lor de patriotism local, jucau două echipe bucureştene şi au fost ferciţi, săracii!…De fapt, fotbal a jucat doar Rapidul, care a pierdut meciul pe bună dreptate, neavând nici măcar un…înlocuitor de vârf de atac, ci numai un Surdu, fin de antrenor, nu de…ureche. Acolo, în Grand, e un blestem, pe care îl cheamă Zotta, şi un tâmpit care nu vede că, din nou, cu fostul slab arbitru la pupitru Rapidul deraiază chiar când stă foarte bine pe liniile ce trasează terenul de joc… Du-te, Răzvane, în deşert, numai să scapi de ei!…
Nu am să înţeleg ce obligaţii au conducătorii lui Dinamo faţă de nimeni ăsta care e antrenor italian pe-acolo, dar cu ajutorul lui vă ofer cea mai bizară, hilară, dacă nu ar fi nebună, afirmaţie a unor jurnalişti bucureşteni, care îmi suţine disertaţia despre subiectivitarea bolnavă a presei de Bucureşti. Anume, la finele semifinalei Gaz metan-Dinamo 2-1, comentatorii care au relatat, şi apoi în redacţia „de specialitate”, au spus: „Iată, Bonetti a debutat cu un succes!” Adică, înfrângerea era în capetele lor golite un succes!?
NICOLAE STANCIU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: