Cuvinte Libere. De-a dezbrăcatelea, pe stradă…

august 1, 2018

Sunt unul care recunoaște public că toată viața a admirat frumusețea la femei, a descoperit-o și acolo unde ea nu sărea în ochii altor bărbați, dar exista ! Și chiar susțin că o femeie poate fi și frumoasă și sexy chiar îmbrăcată fiind! Ba, susțin că, oricum, ghicirea unei forme undoiase a unei coapse sau fese este mult mai tentantă, mai atrăgătoare decât etalarea ei dezgolită, ca la tarabă, pe un trotuar în fața unei vitrine sau pe un scaun de cafenea. Unde fustița dezgolește de multe ori ceea ce ar trebui acoperit, să nu vadă lumea; ceva ce produce moartea pasiunii. De aceea nu prea înțeleg de ce există, este vizibilă și pentru orbi, o tendință  a prea multor femei de a umbla cvasi-dezbrăcate pe stradă. Și aici trebuie să dezvoltăm un pic tendința prea multor mămici de a-și purta odraslele de 13-15 în pantalonași mai scurți decât erau cândva chiloții… Nu înțeleg de ce acele mămici se strofoacă să cultive fiicelor lor un apetit răvășitor pentru a deveni cât mai curând vampe ! Pictate la ochi, rujate excesiv, cu tenul de invidiat în stare naturală dar boit mai ceva ca pereții budelor de crâșme suburbane, niște fetițe care ar reprezenta viitorul sunt învățate tocmai de mamele lor să devină… pissi, pițipoance și-apoi rapandule. Înțeleg și că unele mămici se lasă pradă iubirii pentru fiicele lor și le ajută să pășească pe urmele unor așa-zise modele văzute la televizor. Dar ele uită că de la condiția cât de cât acceptată a unor Andreea Marin sau Mihaela Râdulescu, deschizătoarele de drum pentru soiul românesc de vedetă, devenind branduri în materie, cărora li se ascunde din CV-uri partea scandaloasă și ușuratică de comportament, s-a căzut la condiția Cruduței și Vicăi „lui Pițurcă” ( nici nume propriu nu are)… Asta vreți pentru fetițele voastre, nestimate mămici denaturate? Ca să nu mai amintim că chiar unele dintre această specie de mămici dau în mintea copilelor lor și se poartă pe stradă mai mult dezbrăcate. E jenant, ba chiar dizgrațios, cu celulita la vedere, cu straturile adipoase curgând pe sub bustiere indecente, cu bluji rupți tocmai în zona inghinală sau pe o fesă ca portocala… Orbind ochiul și plăcerea bărbaților de a admira o femeie.
Și, constat că, în general, strada a devenit o alee de ștrand, dacă adăugăm și niște bărbați batrâni, scofâlciți și cu piei atârnând la gât, la brațe și pe coapse, umbând în pantaloni scurți… Azi-mâine vor purta șpilhozeni? De-ar fi măcar pantaloni din stofă, de… scurtime decentă, cum purtau domnii vechi, din copilăria mea, pe Valea Frumoasei, la Oașa, inclusiv Mihail Sadoveanu… Dar ăștia, par cu mințile rătăcite, umblă pe stradă, la piață, în niște izmene de pânză ordinară, scurte, colorate strident, crezând că mai tentează pe cineva, ori în panatloni sport, din tricot, mulați pe forme diforme… O oroare! Din fericire, bărbați tineri, care mai au ce etala, umblă mai decent îmbrăcați…
Strada nu e nici ștrand, nici litoral, nici… casa și curtea ta!

Nicolae Stanciu

Reclame

Cuvinte Libere. Cu bivolița pe… Opel Admiral!

iulie 24, 2018

Povestea din titlu este doar pretextul, amuzant oarecum, de a aminti sau reaminti, de a face cunoscuți niște Oameni, unii chiar prieteni, pe care reporterul de altădată i-a întâlnit, cunoscut și respectat, cărora le aduce azi un modest omagiu. Se întâmpla, spre sfârșitul anlor 60, ca la județenele de partid, parcul propriu de mașini să fie organizat într-o unitate distinctă de specialitate, cu garje parțial încălzite, care adăposteau mașinile activului de partid, în care funcționau și niște mici ateliere de întreținere curentă. Aici garau în general mașini de teren, tip militar, vopsite kaki, sovietice, GAZ, cu coviltir, mașini foarte bune dar foarte setoase de benzină. ( Mai încoace au apărut  variantele românești IMS- ascendentul lui ARO-, tot cu coviltir, tot kaki, dar mai pătrățoase). Apoi autoturisme Pobeda, rezervate activiștilor cu funcții mai mari, fabricate în URSS într-o întreprindere strămutată din Germania, care reproducea sub numele Pobeda- Victoria adică, un tip de Opel, cum și Moskviciul inițial era un fost Opel Olympia. Iar în boxe speciale se aflau patru-cinci limuzine Volga, neapărat negre, pentru primul secretar și secretarii județenei. Dar, la unele județe, mai răsărite, importante economic, cum era Hunedoara, au fost repartizate în mod special niște super-limuzine. Tot germane, tot Opel, care firmă nu a murit după ce una dintre fabricile sale ajunsese în URSS. Așa că șeful bazei auto de la Deva, Ioan Barbu, un bărbat inteligent în tot ce făcea, ca specialist în domeniu, și veți constata asta mai încolo, a fost trimis la București, la baza auto centrală, să aducă o limuzină Opel Admiral, variantă mai luxoasă a modelulului Kapitan, o raritate la vremea aceea. Nelu al meu- eram vechi cunoștințe, din liceu și vecini de pe Răstoacă, în Sebeș- se întorcea ocoș la volanul Admiralului și era înnebunit de mașina pe care o conducea cu accelerația la podea. Chiar și prin Șercaia, comună mare de oameni avuți, din apropierea Făgărașului, prin care trecea șoseaua, pe care  Barbu conducea țanțoș o limuzină sadea! Până s-a trezit cu o bivoliță pe capota motorului și apoi pe mașină. Despre plata bivoliței nu vorbim, dar problema șoferului era că nu se putea prezenta în fața primului secretar Gheorghe Călin cu Admiralul laminat de o bivoliță din Șercaia! În Sebeș încă mai existau câțiva sași garajiști dinaintea naționalizării, cu mici ateliere în care  mai dregeau mașinile particularilor supraviețuitori. Care au reușit în doar două zile să refacă Opelul „partidului” fără să rămână vreo urmă de bicisnică bivoliță… Și Nelu Barbu a rămas în continuare șeful garajului… Iar tov. prim Gheorghe Călin a fost tare mândru de noua mașină, până a aflat că o poate folosi numai când vine „tovarășu” în vizită de lucru, să stea pe bancheta din spate…

Apropo. În aceeași vreme, la Trustul de Construcții Deva făcea oarece vălvă un maistru destoinic, Gheorghe Călin. Foarte priceput, care împreună cu alți câțiva maiștri, cei mai cunoscuți și celebri fiind frații Tomuș, au lăsat moștenire urmașilor orașul Deva de azi -partea de locuințe și ansambluri, cartiere de blocuri. Iar primul secretar a aflat de tizul său de nume și prenume și chiar l-a căutat și i-a strâns mâna maistrului. Care, în timpul construcției fântânii electorale și arteziene a lui Mircia, mi-a arătat ceva. „Priviți. Gulerul bazinului de apă este garnisit cu travertin, iar pavajul de sub picioare este granit. Trebuia invers, pentru că travertinul nu e rezistent la apă”.
Priviți astăzi pereții exteriori ai bazinului… Gheorghe Călin, maistrul, știa meserie! Gheorghe Călin, prim-secretarul, a aplecat la București, și în locul său a fost promovat un om al locului, Ioachim Moga, din Cinciș.
Revin la Ioan Barbu și vă spuneam că se descurca de minune în orice era legat de mașini. Așa a ajuns șofer – deservent pe prima mașină de asistență tehnică rutieră, un Renault 4 atelier mobil. Apoi, la Filiala județeană a ACR, proaspăt reactivat și în județul nostru, sub conducerea unui desăvârșit domn, Titel Mircea. Împreună, cei doi au dezvoltat în Deva și în județ o infrastructură solidă, prosperă și profesionistă a Automobil Clubului Român. Cu sedii noi în Deva, Hunedoara și Petroșani, în Brad etc., dotate cu mașini de asistență tehnică, echipamente și scule moderne, și încadrate cu personal calificat- mecanici, electricieni, tinichigii, vopsitori etc. Iar ACR Hunedoara a fost mulți ani o filială de prim rang, care a primit organizarea Raliului Dunării, devenit apoi Raliul Dunării-Dacia, cu două ediții în județ, un circuit de viteză la Hunedoara, cu echipe proprii de raliu la ITA Deva și Aurul Brad !
Nicolae Stanciu


Cuvinte Libere. Salam cu carne, salam cu soia, carne de porc și porci…

iulie 22, 2018

Se înmulțesc, e o mare înghesuială a producătorilor de mezeluri- subliniez: mezeluri nu mizerii, cum sunt prea multe salamuri!- pe publicitatea tv. prin care vrea să ne convigă că salamul X are mai multă cane în compoziție decât celelalte, sau unul anume, produs de vecinul concurențial. Adică azi, la 29 de ani după împușcarea ceaușeștilor- și pentru că ne obliga să mâncăm salam cu soia, cum se auzea în decembrie 1989, producătorii pe care nu-i obligă niciun Ceaușescu, mai mic sau mai mare, că-s prea mulți azi, ne spun să halim salamul X că are și carne, ba chiar mai multă ca la alții! Da, salamul de-atunci era cu soia ! Dar numai 20 la sută soia era permisă în compoziția salamului, oricare ar fi fost marca din categoria consum larg, căci la salamul de Sibiu, de pildă, nu se admitea gram! Și-mi amintesc că și la vechea Fabrică de mezeluri din Deva- da!, era și așa ceva aici pe timpul când primarii Devei răspundeau cu capul de 22-25 de întreprinderi de interes republican-, s-a întâmplat un scandal pe tema cantității de soia din salamul popular, zis „de vară”, contorolul calității descoperind că s-a depășit consistent cifra de 20 procente admisă. Iar factorii de răspundere din fabrică au avut neplăceri. În particular, la ziar am aflat că șeful întreprinderii se scuza că a fost obligat să falsifice rețeta oficială pentru că era obligat să aprovizioneze în particular, cu carne de calitate, alți mahări ai orașului și județului. Adevărul era aproape… adevărat. În sensul că omul chiar satisfăcea acele cereri. Dar, sub umbrela asta își satisfăcea și el unele plăceri, obligații, prietenii, cumetrii și chiar câștiguri…
Ajungând aici, cam asemănător, dar cu scopuri aș zice nobile se proceda și în privința aprovizionării județului cu carne de porc de la cei mai mari producători – Fermele de porcine din Orăștie, Geoagiu și Romos. Interdicției de sacrificare pentru consum public, fermierii de-acolo au descoperit că reprezentanții firmelor de export refuzau porcii cu vânătăi pe spate, vizibile la rasele cu șoric alb-rozaliu. În consecință, la încărcarea vagoanelor cu animale destinate exportului porcarii scăpau, cu aprobare tacită, cât mai multe bâte pe spinările grăsanilor. Aceștia erau refuzați pe loc, și, în consecință, deveneau buni de sacrificat pentru populația județului. Iar primul secretar Radu Bălan, fie-i țărâna ușoară, a prins șpilul, și chiar îl încuraja.
Acum, însă, cine și ce îi oprește pe producători să nu producă salamuri exclusiv din carne? În afară de propriile interese de câștiguri cât mai mari din carne cât mai puțină ?I  Sau ceaușeștii ăștia noi și atât de mulți?!


Cuvinte Libere. Cu indignare, despre MAREA MANIPULARE!

iulie 20, 2018

Cum lesne se poate vedea, mi-e aproape imposibil să mă țin de cuvât în privința retragerii din gazetărie- poate cea mai frumoasă meserie, dar atât de terfelită în prezent, mai rău ca ultima prostituată beată posedată într-un șanț de obsedați erotici. Așa că, fără să-mi cer iertate pentru încălcarea cuvântului, revin azi, obligat de neputința de a mai înghiți mașinațiunile și manipulările, grețoase și preacurvite ale politicienilor și jurnaliștilor aserviți lor. Care, împreună desfășoară un război civic de învrăjbire a românilor împotriva românilor, a bătrânilor împotriva tinerilor, a tinerilor împotriva bătrânilor, a medicilor împotriva profesorilor, a profesorilor împotriva medicilor și tot așa, în vrăjmășie cu întreaga Românie, până la pierirea acesteia! Iar dacă vi se pare că-s prea acid, vă rog să mă scuzați dar nu mai pot să aud, așteptând la coadă la ceva, că, astea, cozile ne însoțesc pe vecie, indiferent de orânduire, să aud, ziceam, fel și fel de consumatori de neștiri la cele cinci televiziuni toxice, care, vă asigur, ar muri de foame în orice altă țară! Numai în România lipsurilor- materiale, spirituale, culturale, religioase, în sensul că deși își clădește o catedrală faraonică, populația este mai necredincioasă ca în vechimea schiturilor din peșteri; namai într-o țară care și-a pierdut identitatea și bunul simț, rușinea astfel oficine otrăvitoare pot prolifera și prospera! Să aud cum oameni în toată firea, aparent, dar spălăți pe creiri, pot să înjure statul că după ce le-a mărit salariile, mai cu seamă cei angajați ai statului, cu salarii mărite mai mult nejustificat, tot statul scumpește traiul de zi cu zi al salariaților și pensionarilor. Numai că, cu ochii beliți și urechile ciulite în televizor, la nemernici manipulatori, nu au aflat că din 135 de mari companii care înseamnă economia țării doar 10 (zece!) sunt românești! ( Între acestea 10 se găsesc și niște pietre de moară hunedorene. Cum ar fi CEH, struțocămila unor tâmpiți care au aliat două nevoi -termocentralele Deva și Paroșeni- pentru ca să salveze alte patru nevoi-mine de pe Valea Jiului! De unde atâta minte? Cum să mai ai o economie națională dacă așa este gândită???). Revenim. Adică nu se gândesc că plătind telefonul trimit bani în Germania, care a cumpărat telefonia română de la niște greci, vândută de niște ticăloși de români, sau la Vodafone, Orange și din nou Telekom… Că la pompe plătesc benzina românească aflată în exploatarea unor austrieci, ori altor companii străine care au intrat în posesia rafinăriilor românești; că aprinzând un bec dau bani unor nemți, că făcând un ou papară hrănesc pe aceiași austrieci; că orice leu luat împrumut de la bănci pleacă peste hotare încărcat cu dobânzi; că fondurile de investiții sunt numai străine iar unul românesc nu poate fi construit pentru că se face politică în favoarea celor străine. La fel și cu fondurile de pensii private. Apropo. Despre acestea doar atât : spuneți-mi, arătați-mi o singură altă țară în care statul, guvernul sunt implicate în colectarea sumelor pentru constituirea pilonilor de pensii private! Asta e treaba omului, angajatului, este o chestie privată, dependentă exclusiv de salariat ! Dar la noi se face politică din treaba asta și mari manipulatori, gen Moise Guran, le tulbură mințile celor care înjură statul care le dă ceea ce le răpește econmia străină a României.
Iar vina este și a celor care vor neapărat să guverneze România cu un program de stat asupra producției unor particulari! Se poate face, dar nu așa! Dacă vă e greu să aflați din Germania sau Anglia, din Franța, din SUA, întrebați-o pe doamna aia de e președintă a Croației, care și la fotbal se manifestă ca un OM! Și conduce o țară infint mai săracă în resurse ca România, dar extrem de bogată în resurse umane, care pot elabora și politici economice pentru țara lor!
NICOLAE STANCIU.


Cuvinte Libere. FURTURI CU APROBARE „DE SUS”!

iulie 12, 2018

Mă gândesc că nu doar din întâmplare suntem furați la propriu, adică siliți să plătim prețuri și costuri mărite exclusiv prin mașinațiuni, nu numai de comercianți autohtoni, ci și de producătorii și comercianții străini care au afaceri în Romnia. Mai pe scurt, suntem obișnuiți, aproape că ne e ca o a doua natrură, ca statul român să ne fure. Singur și de capul său. Acum însă ne-a mai legat de gât o ghiulea care ne sugrumă: participarea afacerilor străine le furtul din avutul puțin al românilor de rând. Care străini, ce și-au zis în capetele lor luminate? Dacă românii tot sunt învățați cu furtul, că fură ei, că-i fură statul, nu contează, hai să-i ajutăm și noi să sărăcească. Și, precizez: aici nu vorbim de marile furturi care au lichidat economia României, așa cum era ea, dar nu mai e! Nici nu vreau să reamintesc cum toate guvernele și toate guvernările și-au dat mâna la ruinarea României. Aici vorbim de furtișaguri mărunte, aparent nebăgate în seamă, dar tot furturi din oficiu, ba chiar legale se cheamă! Care au început cu denominarea leului, marea manevră de sărăcire cu bună știință, a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. Aprobată orbește, din neștiință sau ticăloșie participativă, de liderii politici ai României. O lamă gheară de bărbierit cu 12,50 lei înainte de denominare costă 3,50 lei după, când trebuia să coste, conform aritmeticii, 1,25 lei. Se cheamă furt cu aprobare de sus! Tot așa, niște filtre de hârtie pentru aparatele de cafea, 5 lei cutia cu 100 de bucăți, se vând la cutii de 50 de bucăți cu 4,50 lei, sau cutii tot de 5 lei dar numai cu 80 de filtre. Exemplele par minore, dar urmăriți prețurile fiecărui produs de care aveți nevoie, cât de mic valoric, și veți simți cum niște nesimțiți își bagă mâinile în buzunarele dumneavoastră. Și nu mai amintim de cascada scumpirilor politice aplicate de companii după majorarea salariilor. Ziceam scumpiri politice pentru că au avut ca scop tocmai neutralizarea sau boicotarea eforturilor de creștere a salariilor! Dar asta nici nu mai contează într-o țară în care adminstrațiile publice, guvernamentale, județene și locale, care au beneficiat de măriri salariale repetate sunt cele mai vocale împotriva guvernării. Și cărora li se alătură păturile politice de toate culorile înregimentate în acele administrații și în Parlament!
Ați mai auzit de vreo țară în care beneficiarii măririlor de salarii, multe nejustificate, să iasă în stradă și să strige: Jos guvernul? Și asta tot furt se cheamă!
Nicolae Stanciu


Cuvinte Libere. SUNT BĂTRÂN, DOAMNĂ! DAR TOT IUBESC!

iulie 4, 2018

Aș vrea să plagiez, că tot e epidemie în România, ceva din poezia de tinerețe a lui Mircea Dinescu, „Sunt tânăr, Doamnă”. Dar vârsta nu-mi permite. Voi pastișa totuși  ceva din versurile  cu care, la  vârsta aceea, poetul  a iscat o… revoluție în Literatura Română. La vremea când Ștefan Bănulescu, fratele prietenului nostru Mihai Bănuleascu, de numele căruia se leagă înrădăcinarea Gimnasticii de Glorie la poalele Cetății- pe care discipolii săi o… dezrădăcinează-, îl lansa pe Mircea Dinescu în paginile revistei Luceafărul. Revoluție care, ca orice revoluție, a  deranjat dar a și dezvoltat  lirica autohtonă.

Și voi  alege ultimele două strofe,  care anunță parcă  o nostalgie chinuitoare că tinerețea trece: Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin/chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,/această putrezire mă-mbată ca un vin/căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.//Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,/oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara/deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped/săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

Exact  așa pot spune acum: Sunt bătrân, Doamnă! Dar tot iubesc! Mai iubesc. Mai pot iubi. Sunt încă în stare, cel puțin sentimental, dacă nu și fizic, să mai iubesc.  Sigur, pot înșira aici  pe cine, cum și ce iubesc. Dar ar fi  o înșiruire superfluă și, desigur,  ipocrită.  Așa cum în tinerețe mă simțeam bine iubind,  îmi cade bine și acum, la bătrâneți aproape adânci, să spun: Iubesc!

Nicolae Stanciu


Cuvinte Libere. VOCI „DE DREAPTA” DESPRE… INSURECȚIILE RATATE ALE OPOZIȚIEI

iunie 30, 2018

Se întâmplă, în sfârșit, ca niște autentici și severi critici ai coaliției guvernamentale, și mai cu seamă ai PSD-ului, personalizat și identificat cu numele lui Liviu Dragnea, să așterne niște fraze pe care nu le aștepți nici măcar de la comunicatoriii partidului majoritar, atât de sublimi că lipsesc cu desăvârșire!
Dar ca să nu lungim vorba… Iată, mai întâi ceva de la doamna Renate Weber, care răspunde unor îndoieli ale cunoscutei jurnaliste Mihaela Miroiu vizavi de unele poziționări ale proaspetei excluse din PNL :
„Cred sincer că cel mai mare rău produs României în ultimii ani a fost ingerința perversă, nedemocratică, cu consecințe pe care abia urmează să le vedem, a Serviciului Român de Informații, în actul de justiție, atât in faza investigațiilor penale efectuate de procurori, cât si în cea de judecată. Protocoalele de colaborare dintre SRI și Parchetul General, Înalta Curte de Casație si Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii ne demonstrează o realitate în care actul de justiție a fost pervertit pentru a sluji unor scopuri politice, la comanda unui serviciu de informații. Asta este gândire si acțiune securistă 100%. Câteva exemple: “lotul Bîrsan” – 4 judecatori de la ICCJ, achitati după 7 ani, Dan Radu Rușanu, președinte ASF, achitat, Ludovic Orban, candidat la Primaria Capitalei, achitat, Călin Popescu Tăriceanu, președinte ALDE si președintele Senatului, achitat, Victor Ponta prim-ministru achitat, Tiberiu Nițu, procuror-general, obligat sa demisioneze, dosar clasat, Toni Greblă, judecător la Curtea Constituționala, achitat etc. Nu există nici un alt stat membru al UE în care așa ceva să se fi întâmplat. In loc ca aceste dezvăluiri să fi condus la demisii, demiteri ale celor care au semnat, la scoaterea lor din justiție, din SRI si din viața politică, la noi se creează în fiecare zi alte scandaluri pentru a acoperi hidoasele protocoale. Plângerea penală a lui Ludovic Orban împotriva prim-ministrului Dăncilă pentru trădare este dovada unui astfel de mod de gândire (faptul ca a fost el însuși victimă nu e o contradicție, dimpotrivă)”.
Recunoscută antipesedistă și autoritară dar probă voce a Dreptei, Alina Mungiu-Pipidi spune, între altele: „S-a mai petrecut o încercare de insurecție – a cîta, din ultimele douăsprezece luni? – și iar nu s-a reușit să fie dată jos coaliția de guvernare. Mi-e și jenă să mai repet ce spun de un an despre stupiditatea acestei agresivități prost plasate, care nu avansează pe nimeni și nimic. Poporul s-a prins și el, și stă la meci sau la mall mai degrabă decît să vină la Parlament să dea guvernul jos. Afacerea nici nu e rea pentru popor, că între timp și cu minimă activitate îi crește punctul de pensie și diverse salarii. Agitația și prostia sunt așa de mari că nu avem timp să vorbim despre ce chiar a făcut PSD, de exemplu ridicarea enormă a salariilor la medici. E de necrezut aproape, și o mare ocazie de a relansa sănătatea, care de altfel nu stă așa prost cum spun alarmiștii, numai că nu ai cu cine vorbi, nu poți întrerupe pe nimeni din războiul civil ca să discuți ceva serios…Dar pe scurt și lăsînd la o parte cele bune și cele rele ale PSD, nu are cum să treacă moțiunea unora care nu au prim- ministru, nu au trei idei articulate despre ce vor face la guvernare (care e ideea de bază cu agricultura a lui Cioloș, care a fost comisar cu agricultura, o știe cineva? Sau a lui Turcan cu educația, sau a lui Dan Barna cu fondurile europene, specialitatea lui, pentru care l-am recomandat în guvernul Cioloș?), și de ce nu au un site cu guvernul alternativ, cu meritele și ideile lor, cu modelarea primelor o sută de zile cu ei la putere (ce Dumnezeu, și acum 20 de ani ne-a dus mintea să facem asta) să vadă lumea cine vine dacă dă jos PSD și ce face. Numai Năsui și Stancu-Viziteu de la USR au ceva program, ei apără SRI de „dușmanii săi” și serviciile secrete de o lege nouă, ca să îi cităm exact, și asta chiar în comisia de supraveghere a SRI de către puterea civilă (dar sigur că nu se pune dacă cineva nu e civil). Noroc cu Măgureanu și Medar că ne-au lăsat o legislație grozavă, ca să o apere pe baricade partidul anti-sistem al societății civile”.
Alt… apostol al Dreptei, Cristian Pârvulescu afirma că:”moțiunea de cenzură a dat un „balon de oxigen” majorității PSD-ALDE, șubrezind însă si mai tare poziția președintelui Iohannis, și asta deoarece nu s-a negociat cu inteligență politică și nu s-au făcut ofertele care ar fi putut să aducă voturile necesare demiterii Guvernului Dăncilă…Nu știu dacă „s-a greșit”. Când vorbim despre greșeală, vorbim despre o intenție reală de răsturnare a Guvernului, or totul arată că mai degraba moțiunea de cenzură a fost lansată pentru a da un balon de oxigen unei majorități care era fragilizată de decizia Înaltei Curți in prima instanță de a-l condamna pe Liviu Dragnea la 3 ani si 6 luni de închisoare în scandalul legat de angajările fictive la Direcția pentru Protecția Copilului Teleorman”. Și continuă Pârvulescu: „Lansarea procedurii, cu o zi înaintea sentinței, a fost o eroare. Dar puteau să își retragă moțiunea de cenzură, în condițiile în care nu aveau voturi suficiente! Așa, s-a dat posibilitatea UDMR sa ridiculizeze PNL și majorității să fie legitimată de incapacitatea Opoziției.De la început șansele moțiunii erau reduse, aritmetica are regulile ei. Pentru a depăși aritmetica, era nevoie de foarte multă inteligență politică. Or, din nefericire pentru PNL si din fericire pentru PSD, Ludovic Orban nu a făcut decât să împiedice orice relație cu parlamentarii nemulțumiți din PSD si ALDE”.
Din păcate pentru ea, coaliția de guvernare nu are oameni de asemenea calibru politic pentru a-și face singură atât de temeinice pledoarii pentru guvernarea sa! Din păcate, pentru prea mulți naivi, asemenea cuvinte nu ajung din urechi sau din fața ochilor în creierii lor. Ajung doar papagalismele unor Lucian Mândruță, Mălin Bot, Dan Tăpălagă, Moise Guran și alți… maneliști. Că maneliști sunt ăștia! Comparativ cu prim-soliștii de operă politologică din care am reprodus aceste citate.
NICOLAE STANCIU


%d blogeri au apreciat asta: