Cuvinte Libere. SCRISOARE CĂTRE INIMA MEA. Și către altele…

Mai 12, 2017

De-aș fi poet… De-aș fi scriitor… De-aș fi muzician… Dar, așa, un amărât de ziarist, pe deasupra și bătrân, prea bătrân!, sigur că nu am cuvintele potrivite pentru a închina o odă, un recviem Inimii. Cu ” I ” mare! Pentru că o consider nume propriu, persoană importantă, cea mai importantă din viața mea. Pentru că, acum vreo 12 ani, un mare specialist în chirurgie cardiacă din Cluj, primul oraș în care ființează un Institut specializat al Inimii, care poartă numele unui eminent medic de obârșie hunedoreană, prof.dr. Niculae Stăncioiu, din Romos, mi-a spus cam așa: Îmi pare rău, nu pot să te ajut cu nimic, boala coronariană de care suferi este inoperabilă. Înceracă, învață să conviețuiești cu inima ta cum poți; să vă înțelegeți, să o înțelegi și vei mai trăi. Așa am făcut, domnule profesor Bârsan, Mircea Bârsan! Și iată, trăiesc. Încă…
De-o vreme, însă, mi-e tot mai greu. Aproape imposibil să mă mai înțeleg cu Inima mea personală. Pe care o iubesc, căreia îi sunt recunoscător că m-a adus până aici, că m-a suportat atâta amar de ani. Ani, mulți chiar amari. Ani și mai mulți de viață normală, omenească: amestec de bucurii cu necazuri. Mai mari, mai mici, dar toate firești. Într-o viață în care Inima nu bate întotdeauna după legea sa, fiind afectat mecanismul fizico-chimico-electric propriu; un aparat oarecum independent în organism, cu mica circulație proprie, care susține marea circulație a sângelui în corp. Iar Inima obosește bătând peste toate bucuriile, fericirile, necazurile, durerile, supărările la care eu, prietenul și beneficiarul vieții ei, am supus-o. Cu voie, dacă mă gândesc la cât am fumat, la câte eforturi am supus-o când normal era să o ajut să-și tragă sufletul. că are și ea sufletul ei cu care mă însuflețește pe mine. Fără de voie, când mi-era imposibil să o apăr de toate porcăriile pe care trebuie să le înghită. Porcăriile pe care le produce viața țării și a lumii în care ea trebuie să bată, să sufere. Arareori, să fie bucuroasă, fericită… La nașterea copiilor, a nepoatelor, la bucuria de a-i ajuta, a-i vedea și a-i veghea să crească frumos, sănătoși și cu viitor…
Acum mi-e greu să urmez sfatul eminentului doctor, dar urmași ai săi – profesional și deontologic-, încearcă să-mi țină inima în funcțiune, cât s-o mai putea. Și s-ar putea! Dacă țara asta chiar s-ar gândi la Inimile oamenilor care o alcătuiesc. Dacă oameni în pieptul cărora nu-mi dau seama ce fel de Inimi bat, când la Cluj, la institutul numit mai sus, nu au ajuns încă niște stimulatoare trebuincioase într-o operațiune de resincronizare a unei Inimi obosite, istovite… În timp ce la Timișoara abundă… Iar Inima asta istovită nu mă lasă să nu mă gândesc, să nu fiu bănuitor, pentru că politica acestei țări m-a făcut suspicios, că în viitoarea Capitală culturală europenă au ajuns acele stimulatoatoare prioritar dintr-o fanariotă slugarnicie a unor conțopiști ministeriali, poate chiar a ministrului Sănătății. Față de premierul bănățean.
Of, Inimă! Multe ai îndurat! Și mai înduri… Cât timp? Depinde de niște conțopi…

Anunțuri

Cronica sentimentală. A DOUA OARĂ ÎN FRANȚA, LA EURO!

Iunie 10, 2016

Începe cel de-al doilea turneu final EURO din Franța. Cu participarea echipei României! După 32 de ani! Și mă cuprinde un dor nebun de Franța…Poate nu atât de Franța, cât de tinerețe, de echipa aceea a lui Lucescu, care juca ceva ce nu se prea văzuse în România până atunci. A fost, atunci, ca o evadare a României din sistemul în care trăia și muncea, în care satisfacțiile, bucuriile erau rare, și când erau, uneori dureau…Iar pentru noi, grupul de turiști români, plecarea în Franța pe o durată mai lungă și cu servicii asigurate a fost exact o evadare. Însoțită de repetate străfulgerări de lumini și culori, de oameni și… altă lume! A fi prezent azi la acest turneu final, dacă ai bani, e ca și o deplasare de la Deva la Petroșani, unde deosebirea apare doar că în Vale nu ai ce vedea…
E foarte bine că România se află la Paris! O calificare era absolut necesară; este ca o reanimare gură la gură a unui muribund! Calificare obținută sub rușinoasa spaimă că nu vom învinge Insulele Feroe, în meciul ultim, decisiv. Gura de aer… Dealtfel, chiar grupa nu trebuia să ne ridice vreun obstacol în calea calificării! Irlanda de Nord, câștigătoare, Ungaria, obsesia națională (singura dată când invocăm mândria națională, în rest nu ne prea place să fim Națiune), Finlanda, Grecia și Feroe, care ne-a pus nervii pe moațe, în mod normal nu sunt adversari severi. Dar și acum, în grupa de la turneul final de 24 de echipe, singurul adversar al României este Franța! Cu care începem campionatul. Și, e posibil, urmând cutuma meciurilor de start, să facem egal cu Franța. După cum vom fi capabili să pierdem cu Albania…Cu Elveția avem experienața de la CM-USA 1994… Mult succes, România!
Îmi permit să vă reamintesc, secvențial, ce făceam noi, acum 32 de ani în Franța…
…Destul de puţină lume la meciul nostru de debut la EURO 84, cu Spania , în Saint-Etienne. Totuşi, datorită jocului bun al echipei noastre, noi, 24 de români, reuşim să-i neutralizăm pe suporterii Spaniei, vreo 2000. Am avut iniţiativa, am dominat şi am…ratat. Am luat gol din penalti la o fază în care Gallego pornise din ofsaid. Golul lui Carrasco n-a avut viaţă lungă. Coraş, parcă mai bun decât Cămătaru în acst meci, s-a descurcat bine la o…încurcătură de picioare şi a reuşit să păstreze mingea şi apoi s-o trimită lui Boloni, care a expediat-o plasat pe lângă Arconada. E bine. Fiindcă şi după pauză suntem mai buni, controlăm jocul, Klein, Rednic, Coraş, Iorgulescu, din nou Klein-unul dintre cei buni jucători ai noştri în toate cele trei meciuri din Franţa!- au bune ocazii de gol. Din păcate, nici una nu a mai trecut de Arconada. Ne mulţumim însă, şi jucătorii şi noi, cu 1-1, cu gândul că din următoarele două meciuri facem încă două puncte…Abia după ce am văzut, la Nantes, că nu le-am făcut, am înţeles că la Saint Etienne trebuia să învingem! După o victorie cu Spania, altfel se juca la Lens, cu RFG. Unde chiar am făcut cel mai bun meci! Dar echipa a fost învinsă de Voller, fiindcă ai noştri nu l-au băgat în seamă, fiind preocupaţi de Rummenigge sau Allofs. A fost învinsă, însă, mai ales pentru că Rednic, Coraş, din nou Rednic au ratat marii ocazii, iar în final Schumacher, la bomba lui Boloni, evită golul de 2-2…La urma urmei, un egal cu RFG ar fi fost convenabil în perspectiva meciului de la Nantes, unde n-am fi fost obligaţi să jucăm exclusiv pe cartea victoriei. Cum ştim deja, toate speranţele noastre s-au redus la partida cu Portugalia, aceasta devenind crucială! O presiune prea mare, o încărcătură psiho-morală prea grea pentru o reprezentativă debutantă într-o competiţie de anvergură europeană! Întrebarea:”Putea echipa României să realizeze mai mult la EURO 84?” devine obsedantă (şi-atunci când scriam cronica, şi astăzi când rememorez). Iar răspunsurile le dă fiecare… Personal, accept (şi-atunci, şi astăzi, după 32 de ani) explicaţia lui Lucescu, conform căreia echipei României îi lipsea experienţa competiţională la un aşa nivel ridicat. În fond, Lucescu a adus în Franţa, după niște preliminarii…eroice (0-0 și 1-0 cu Italia, proaspâta campioană mondială, 2-0 și 1-0 cu Suedia, 0-1 și 1-1 cu Cehoslovacia, iar totul a început cu 3-1 la Hunedoara, cu Cipru!) o echipă de necunoscuţi în urmă cu trei ani. Aşa că afirmaţiile celebrului Rummenigge, după meciul de la Lens-„Încă nu am văzut echipa RFG aşteptând cu atâta nelinişte fluierul final”-nu poate decât să-i onoreze pe „copiii lui Lucescu”! Care au fost la EURO cu lecţia apărării destul de bine însuşită. Dar Campionatul a fost al atacului! Iar echipa noastră în atac a pierdut. Desfăşurarea turneului, valoarea echipelor, calitatea performantă a turneului au demonstrat clar că echipa României se afla meritat în grupul select al primelor 8 echipe europene, ba chiar a şaptea!…
Criticile… de după nu au lipsit. Acum, un loc 12 ar fi mulțumitor, ba chir performanță pentru mulți…
Singura potrivire este…netransmisia oficială, pe televiziunea publică,TVR, atunci singura!, a meciurilor. Într-un final, TVR a trasnsmis meciurile noastre. Pe…banii lui Ilie Năstase și Virginiei Ruzici. Oficial nu s-a spus chestia asta, însă așa se vorbea, iar mie mi-a spus antrenorul Gigi Staicu, care locuia chiar în apartamentul lui Ilie Năstase. A confirmat și crainicul oficial al Radiodifuziunii Române, Nicolae Soare. Care tare s-a speriat când, la Saint-Etienne, i s-a spus că va transmite și pentru TVR în direct…”Eu știu să transmit pentru…orbi, ca la Roadio, nu și pentru cei care văd meciul împreună cu mine”, zicea disperat Soare. Dar s-a descurcat ca un profesionist ce era! Și-acum TVR nu transmite, tot din lipsa banilor. Atâta doar că în 84 chiar lipseau, iar după 89 banii TVR, foarte mulți, au fost jefuiți de toți nepricepuții care s-au dedulcit la conducerea politică a TVR!
Nicolae Stanciu


Cronica sentimentală. Una scrie Maria Olaru și alta e treaba lui Tolontan !

Iunie 2, 2016

De când presa – celebrul câine de pază al Democrației- cel mult mârâie, latră a alint de salon, dar nu mușcă niciodată, ziaristul Cătălin Tolontan a cam preluat multe atribuții ale presei. Este umilitor pentru presa scrisă care a murit; pentru celebrii ei lideri de opinie- C.T. Popescu, Ion Cristoiu, Sorin Roșca-Stănescu, Marius Tucă, Dan Turturică, Grigore Cartianu, Robert Turcescu, Cosmin Gușă și atâția alții cărora le-a pierit piuitul! În fața unor mari derapaje, până la dispariția unor ziare de ținută- este umilitor că atribuțiile lor au rămas în seama unui jurnalist de sport. Bun, poate cel mai bun. Dar care a trebuit să abandoneze preocupările pentru sport în favoarea celor politico-sociale, cu audiență mai largă decât sportul, el însuși în pierdere de performanță și, implicit, interes public! Cam așa gândesc și sper că gândesc bine despre implicarea fostului coleg de la Sportul Românesc. În sinea mea, din cauza precedentelor pro-băsiste și răutății cu care a încolțit-o pe doamna Ridzi, care nu a avut mintea să plătească câteva mii de euro publicitate în Gazeta sporturilor și la GstpTv, pe care le conducea Tolontan, cred că nu toate investigațiile lui sunt de bună-credință. Mai mult, nici nu-i aparțin în totalitate. Are și el…negrii lui, care muncesc pentru el,vedeta…
Acum însă mă rezum la a vă atrage atenția că în raport cu cartea Mariei Olaru, fostă campioană mondială absolută, și titrările cu schepsis din Gazetă și vădita preocupare de a abate toate cele din carte asupra lui Octavian Bellu, apare o neîncredere justificată. Citiți aceste fragmente din carte și comparați cu ce vedeți și auziți în Gazetă și la televiziunile flămânde de sânge. Iar al lui Bellu e nobil!…
„Sportul m-a format şi m-a pregătit pentru viaţă, contribuind mult la integrarea mea în societate, conferindu-mi în acest sens calităţi indispensabile. Ca fostă sportivă de înaltă performanţă sunt obişnuită cu disciplina, programul riguros, călită psihic în numeroasele antrenamente şi competiţii, cunoscând deopotrivă gustul dulce al victoriei şi pe cel amar al înfrângerii. Sportul m-a consacrat şi tot ceea ce sunt astăzi, datorez sportului.
Asta sunt, asta este povestea mea”.
„Am avut o zi foarte proastă. La antrenamentul de dimineață am mers prost. De când m‑am trezit din pat mă durea spatele foarte tare. Atunci la antrenament nu am putut să fac mai nimic.Când a văzut d‑nul Cărpinișan că fac prost la treișaizeci, a început să mă bată. Mi‑a tras trei palme până la bârnă. La bârnă am stat în fața lui în poziție de drepți și iar mi‑a tras o palmă, apoi m‑am urcat din nou pe paralele și iar am făcut prost pentru că mă durea spatele din ce în ce mai tare. Când m‑am dat jos, iar m‑a bătut, mi‑a dat cu palma peste față și m‑a trântit jos pe parchet, când eram jos acolo a început să mă calce în picioare. Plângeam foarte tare. Mi s‑au umflat ochii și fața. La ochi eram puțin vânătă”.
…”La sfârșitul ședinței de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi ca pentru tine ar plânge vreuna?». Si iar… jart… trosc, mi-a îndesat cateva palme de învățătură. Si are dl. Bellu o mana grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deși se petrecuse sub ochii lor, nu a reacționat în vreun fel. Nu le privea pe ele”…
Acest ultim citat conține singura referire la Bellu, dar tot ce scrie cu adevăr și durere campioana este plasat sub firmanul cuplului Bellu-Birang. E cam mult, zic eu. Dar mai întreb: Gimnastica feminină nu s-a calificat la Jocurile Olimpice pentru că gimnastele nu mai sunt flămânzite, bătute, chinuite, schinjuite? Atunci, bine că au scăpat de cuplul Bellu-Bitang!
Cândva, într-o altă campanie anti-Bellu, prilejuită de apariția unei cărți a Corinei Ungureanu, celebră mai mult după scandalul Play-boy, autoarea vorbea de „Railul gimnasticii”- de la Deva, chiar îndurând chinul antrenamentelor, inclusiv unele palme peste fese-, transformat și atunci în iad de presa tolontană, dar și despre „palma care te-a făcut Om”…
Nicolae Stanciu


Cuvinte Libere. FABRICA DE ȘTIRI…

Mai 22, 2016

Mare creator de fonfleuri- găina care a născut pui vii-, Ion Cristoiu dă și o definiție:”Fonfleul e ştirea gogonată, fără nici o aco­perire în rea­litate, servită publicului con­su­ma­tor ca având credibilitatea unei surse si­gu­re“. De fapt, fonfleu vine din gastronomie și definește un aperitiv ușor, o gustare care minte foamea. Iar în presă definește tot o foame de știri. Mincinoase…
Dacă cineva care urmărește la televiziunile de bârfe rostogolirea bulgărului cu mizeriile din spitale, din sănătate adică, ar fi foarte serios, deci total lipsit de umor, și deosebit de tâmpit ar putea împrăștia rândurile ce urmează drept…știre. De senzație! Iar la cea mai prăpădită teleleviziune de neștiri, România TV ( un nume care pătează o dată în plus numele țării!), ar strfăulgera ecarnul cu flash-ul galben-portocaliu care anunță dezastrele. (Din capul lor?).
Așadar, după toate aparențele, fostul ministru al Sănătății, N.Băniciou, împreună cu Raed Arafat, și sub supravegherea directă a lui Victor Viorel Ponta (cum îi palce Sandrei Stoicescu, mai nou, să-i silabisească numele și ambele prenume, preluare de la Băsescu. Dar e greu de uitat ce galeș-senzual îl sorbea din ochi când era pe val, la USL și o onora cu prezența la emisiunea sa. Ca și madama Gorghiu, prezentă adeseori alături de premier ca reprezentantă a lui Crin. Și ambele, parcă acolo, pe loc, trăiau la maximum orgasme).Toți trei ar fi fost văzuți, există martori și denunțuri autentificate la Notariatul fiicei lui Băsescu, umblând cu găletușe pline cu microbi prin spitale, în Bucrești, dar și la Cluj, Iași etc. Totul sub supravegherea lui Mister Klemm, ambasadorul american la București, care face jocul lui Putin. Un fel de Richard Sorge, care a scurtat războiul ca spion sovietic la Tokio.(A transmis la Moscova informații despre neatacarea spațiului sovietic de către armata imperială a Japoniei. Ca rușii să-și poată disloca trupele din zonă și să le aducă pe frontul de vest).
Adică, Hans Klemm (vedeți, are și prenume de sas, știe el, Putin, cum să-și recruteze spionii) e omul Moscovei, trimis pe Dâmbovița, dar din America. Să nu se prindă spionii ăia proști ai Mossad-ului, pe care i-a prins doamna Kovesi furând dulceață din cămara soacră-sii.Trimis ca să termine România, pentru că s-a dat cu americanii.
Că de-aia s-a și băgat în treaba (să nu vă gândiți la ce mă gândesc eu) Parlamentului, și l-a luat în brațe pe Valerică Zgonea, însurățelul și intelectualul Camerei. L-a dus și la Deveselu, ca să-l enerveze un pic, de ochii lumii, pe Putin. Dar se reabilitează cu ăia trei de i-a trimis prn spitale cu găletușele de microbi. Să moară toți bolnavii! Ca să se încheie dezinfecția.
Numai că dezinfectanți pentru infecția generală, generată de politica românească și rostogolită ca bulgărele de zăpadă de presa românească încă nu s-au inventat. Sau sunt diluați sută la sută…
Așa după cum s-a dovedit că acel cadavru viu din lada goală de sub scara fără trepte nu era al Elodiei, ci al lui Condrea…
Nicolae Stanciu


Cuvinte Libere. Și noi?…Din Arcadia în Becalia !

Mai 15, 2016

Din Arcadia- „Et in Arcadia ego” (Și eu am fost în Arcadia) se fâleau poeții, artiștii gerci, extaziați la întorcerea din ținutul Arcadia din Peloponez, zonă păstorească și regeneratoare spiritual-, românii au ajuns în… Becalia.
Și Coșbuc și Eminescu au invocat Arcadia! Trăiau ca-n ținutul legendar al creației artistice antice. Au invocat-o și contemporani deveni. Pe coperta unei tipărituri editate la 60 de ani de la absolvirea Școlii Pedagogice Deva, promoția 1954, îngrijită de doamna profesoară Maria Toma-Damșa și profesorul Ioan Blaj, recent decedat, Dumnezeu să-l odihnească. Intitulată chiar așa: „Și noi am fost în Arcadia”. Promoție din care face parte și scriitorul Romulus Lal. Din Porcurea! Satul despre care a scris aproape o bibliotecă de nuvele și romane; dar câți absolvenți de liceu, facultăți și doctori în filologie știu unde e Porcurea?! (În comuna Balșa, și se cheamă Vălișoara).
…La fostul Combinat Siderurgic Hunedoara se edita, de prin anii 50, gazeta săptămânală „Uzina noastră”. Publicaţie în jurul căreia s-a clădit cenaclul „Flacăra”. Bătrânul și eruditul nostru Poet Eugen Evu i-a fost stâlp ani mulţi, cenaclului. L-a moştenit de la Neculai Chirica, Dan Constantinescu, Iv Martinovici, Nicuţă Tănase, Victor Isac, eseist, filozof, istoric de largi orizonturi, Dan Pichiu-Vifor… Noul val, cu Valeriu Bârgău, Ioan Evu, Victor Niţă, Mariana Pândaru, Raisa Boiangiu şi… Nu-i mai țin nici eu minte pe toți creatorii hunedoreni pe care i-am întâlnit, ascultat în cenaclul nostru de la ziar, „Ritmuri”, sub egida scriitorului Radu Ciobanu și colegilor mei Tiberiu Istrate și Carol Drozd. Care „Ritmuri” (mai întâi „Ritmuri hunedorene”), cu Miron Țic, Traian Filimon, Daniel Marian, Mircea Bâtcă, Ioan Vasiu, Tiberiu Vanca, Petrișor Ciorobea a preluat bunele obiceiuri, manierele și forța creatoare ale… hunedoreanului „Flacăra”. Iar bunul prieten Ioan Evu îmi amintește: „Hunedorenilor menționați li se mai pot adăuga Otto StarK, Sotiris Vlahos, Nicolae Balşan, Ion Macovei, Ioan Radu Igna, Tiberiu Mariş, Nicolae Crepcia, Dita Matta, fraţii Demea, Gheorghe Nistor, şi lista ar putea continua… Însă, după Telerevoluţie Cenaclul „Flacăra” nu l-a „preluat” nimeni. Eugen Evu a înfiinţat la Casa de Cultură cenaclul „Izvoare” iar Valeriu Bârgău – cenaclul „Lupta” al C.S.H.” Azi, adaug și eu: Adrian Anghelescu și-a lansat recent, la Deva, al treilea volum de versuri, însoțit de Eugen Evu și Dumitru Tâlvescu…Arcadia din Călan, cu Silviu Guga… rector și Ioan Barb decan al cultivatorilor de Litere la lumina altor flăcări ce păreau de nestins.
Au rămas, din fericre, Poeții și Poezia. La Hunedoara, Călan, Deva; la Orăștie, unde Ioan Vasiu continuă să țină jarul viu al Paliei…
…Azi unde și cine le mai vorbește, predă elevilor, liceenilor ceva despre Arcadia? Doar cu totul accidental sau ca excepție. Că nici profesorii, mulți, nu știu, nu au auzit…
În schimb, ne becalizăm, proces rapid și aparent ireversibil de transformare a speciei umane românești în… subspecie. Am ajuns un neam tabloidizat, manelizat, depersonalizat, convertit la tembelism, rătăcit, trivial, semi-analfabet dar doctorand…Murim în Becalia! Pentru că din școli, din licee dispar Arcadia, Poezia, Literatura, Istoria, Psihologia, Logica, Limba Română…
Nicolae Stanciu


Cuvinte Libere. A alege între „rău” și „și mai rău”!

Mai 7, 2016

Practica electorală, mai cu seamă în situația unui singur tur de scrutin, demonstrează că în alegeri contează votanții care sunt interesați de viața politică, de viața comunității, de persoana și personalitatea candidatului. Și, dacă sunt 1000 de votanți care își dau votul unui candidat, acela va fi primarul ales! Asta înseamnă că pe restul alegătorilor nu i-a intersat cine va fi primar. Ăsta e jocul democrației. O minoritate poate desemna primarul, chiar dacă nu va conveni marii majorități a comunității. Dar va fi primarul municipiului, orașului sau comunei în cauză!
Din această perspectivă vă propun un mic joc cu miza : Cine va fi primarul Devei? Dar al Bradului? Sau al Hunedoarei? La Deva, conform semnelor de până acum, primarul va fi ales dintre candidații Petru Mărginean și Mircia Muntean. Iar devenii vor trebui să aleagă între două…rele! Dacă sunt atât de mulți deveni care vor opta pentru Mircia Muntean cred că aceștia au trăit degeaba de… 4×4 ani! Nu au băgat nimic la tătăcuțe. Iar dacă va fi condamnat a doua oară, și-au irosit votul pe un penal cu repetiție…În opoziție cu M.M., actualul primar, P.Mărginean, mai puțin…dalmațian, adică pătat, pentru intelectualii care nu cunosc rasa respectivă de câini, devine mai agreabil, în absența altor oferte serioase. (Personal îl voi vota, pentru că, dacă am zile, la anul voi împlini 50 de ani de căsnicie, și vreau să iau banii de la Primărie, dar nu din mâinile lui Mircia! Prea pătate!)
La Hunedoara, vreau să cred că hunedorenii mei, puțini, câți au mai rămas din epocala Legendă a Flăcărilor de Fontă și Oțel, se vor fi lămurit că de 20 de ani au ales mereu… cartea mincinoasă! Mazete. Unii în pușcărie, alții în funcție, alții uitați… Au încercat acum patru ani, dar pe ultima sută de metri, populată de alegători tentați de punga cu făină și ulei, au ratat să fie conduși de un manager demn. Sper că de data asta votul lor nu va fi influențat de…cănile cu Paște primite la Înviere, purtând pecetea primarului cu zulufi cărunți pe frunte. Aș fi fost mult mai fericit dacă hunedorenii ar fi înțeles că nimeni nu iubește acel oraș cât poetul Ioan Evu. Nu l-au împins consilier, pentru a avea și ei un reprezentant care să reaprindă Flacăra de cultură ce viețuia printre cuptoare și fum, dar lumina! De aceea îmi doresc ca fostul cronicar de sport Dan Bobouțanu să câștige și să facă el ce nu pot Ioan și Eugen Evu…
Dacă brădenii vor opta pentru primarul lor de cursă lungă, Florin Cazacu, atunci să se roage ca la toamnă-iarnă PSD să câștige alegerile…mari! Altfel, cei din cele vreo 2500 de locuințe racordate (la ce?) vor îngheța de frig în iarna alegerilor parlamentare! Până partidul lui Cazacu va vira din nou bani pentru trecerea iernii… Că se distrau în fața cracilor Danielei Gyorfi, dar nu-i cereau lui Cazacu să rezolve în atâția ani căldura orșului…
Aveți de ales între „rău” și „și mai rău”! Succes!
Nicolae Stanciu


Cuvinte Libere.Românii aleg mereu împotriva lor!

Mai 6, 2016

Sâmbătă, în crucea nopții, a început campania electorală. Vorba vine. România este într-o neîntreruptă campanie electorală de imediat după ora 12 a zilei de 22 decembrie 1989! România, populația ei confirmă zilnic, prin jurnale și televiziuni, că de-atunci încoace, preocupată fiind doar de lupta pentru putere, declanțată de pluripartitismul reanimat prin noua lege a partidelor, care permite ca trei zbanghii să alcătuiască un partid, că starea morală, iresponsabilă și nepatriotică a ei și a aleșilor săi este rezultatul acestei campanii electorale fără de sfârșit!
România creditează și spusele unui înțelept:”Esența democrației-toți proștii au drept de vot! Altfel spus:Ce este de fapt democraţia? Este un sistem care dă proştilor drepturi egale cu cei deştepţi. Şi fiindcă prostii sunt întotdeauna majoritari, îi vor ţine pe cei deştepţi la baza ierarhiei sociale şi se vor alege numai între ei în funcţii de conducere. Iar fiindcă prostia merge mână-n mână cu hoţia şi ticăloşia, acolo unde este democraţie, tara se va procopsi cu o conducere lacomă, perfidă şi ticăloasă. Cu o astfel de clasă politică conducătoare se va putea jefui o ţară în linişte şi fără eforturi prea mari. Cu ajutorul “democraţiei”, al manipulărilor şi dezinformărilor de tot felul, se va asigura nu numai perpetuarea sistemului, dar se va permite şi ţinerea în lesă a celor care ar îndrăzni măcar să conceapă un plan care ar duce la răsturnarea acestui sistem ticăloşit.”
Vorbe verificate și atestate faptic de România în acești aproape 26 de ani! Dar puneți în ecuație și cei 41 de ani de socialism, care au adus țigani și analfabeți în primării, instituții și întreprinderi, la conducerea acestora! Mai adăugați și lumea lui Mitică, a lui Gagamiță Dandanache și Cetățeanului turmentat din Caragiale…
Iar dacă forăm mereu în adâncul Istoriei, vom afla că de la Decebal încoace românii au făcut tot timpul alegeri împotriva lor!
Nicolae Stanciu


%d blogeri au apreciat asta: