Cronica sentimentală. 30 de ani de la INTRAREA FOTBALULUI ÎN EUROPA!

Aseară târziu, după victoria fără public a României la Atena, mi-am dat seama că, poate sub presiunea interesului stârnit de Mondialul brazilian, am omis că în iunie s-au împlinit 30 de ani de la intrarea fotbalului românesc în Europa! Am folosit terminologia asta, uzată şi obsedantă cu „intrarea în Europa”, tocmai pentru a aminti că, după handbal şi gimnastică, şi fotbalul devenise prezenţă românească în plan internaţional! Şi, fiindcă se va face mare tapaj pentru un mic succes, dar, desigur, necesar şi binevenit, ţin să reamintesc contemporanilor următoarele coordonate.
1. Marea intrare a fotbalului nostru în Europa, la EURO 84, a fost, este şi va fi , în perspectiva viitoarei posibile calificări a României, un succes incomparabil mai mare! Pentru că atunci la turneul final s-au aliniat doar 8 echipe din Europa, iar România a fost, în final, a 7-a! Pe când la următorul EURO, tot în Franţa, vor fi 26 de echipe, adică jumătate din Europa! Aici putem vorbi, deopotrivă, de diluarea valorică a fotbalului în contextul creşterii concentraţiei procentului de afaceri, în detrimentului factorului sportiv, competiţional!
2. Marea cursă spre Europa a început atunci la Hunedoara, pe stadionul care azi poartă numele marelui absent la acel meci, Mişa Klein! Am zis „marele absent”, pentru că sintagma l-a contrariat vizibil pe marele cronicar Ioan Chirilă, nemuritorul Nea Vania, când l-a auzit pe antrenorul de 36 de ani Mircea Lucescu:”Acestei echipe i-a lipsit doar Michael Klein”! La 1 mai 1982, cu Cipru, la Hunedoara, a fost 3-1, goluri marcate de Văetuş, Cămătaru şi Boloni, iar în echipa de start se aflau patru hunedoreni: Rednic, Bogdan, Gabor şi Văetuş, apoi, după pauză, a intrat Petcu, în locul lui Ţicleanu…Drumul spre Franţa a însemnat un egal şi o victorie cu Italia, campioana mondială de la Madrid 1982, înfrângere la Bucureşti şi egal la Bratislava cu Cehoslovacia, cu golul lui Geolgău din pasa lui Klein, după o mare ratare a lui Gabor, victorie la Bucreşti cu Suedia, goluri Andone şi Klein, şi tot victorie în Suedia, gol Cămătaru…
În Franţa, la turneul final am făcut un egal cu Spania, de frică să nu luam multe goluri, am pierdut la limită, 1-2, cu R.F. a Germaniei, iar cronicarul, atunci mai tânăr, consemna cu satisfacţie declaraţia lui Rumenigge:” Încă nu am văzut echipa RFG aşteptând să se încheie meciul cât mai repede!”. Ultima speranţă, la Nantes, cu Portugalia… Nene a înscris golul. Ceea ce nu a făcut tânărul Gabor, ratând şansa golului ultimei speranţe… Încă prea tânăr pentru un război atât de mare! Ca întreaga echipă şi antrenorul ei!
După meciul de aseară…Fie ca România să ajungă din nou în Franţa! Şi să termine măcar pe locul 13…Atunci, după locul 7, au fost multe deziluzii…Cu un loc 13 vor fi satisfacţii?!
NICOLAE STANCIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: