Reporter-pistol nu e totuna cu reporter- pistolar, nu-i aşa?!

Un pix în mâna unui reporter, adică ziaristul de teren, aflat mereu în căutarea faptului, cazului, evenimentului; un biet pix într-o mână dibace, adică sub comanda unei minţi agere, poate deveni un glonţ! De-aici, mai mult bombastic şi măgulitor unii redactori-şefi, precum Nicolae Andronache, Dumnezeu să-l odihnească, îşi alintau reporterii cu apelativul „reporteri- pistol”! Trimisul la eveniment, care vede, se documentează, revine repede în redacţie, scrie, raportează deci, şi pleacă înapoi în stradă să prindă „faptul de dat la ziar”. Adică, exact inversul celor care, cu mai mulţi ani în urmă, şi-au abandonat „gloanţele”,pixurile, pe trotuar, în faţa teatrului devean! În semn de protest, ziceau ei, contra unui vremelnic şi clientelar director, un cabotin de care nu se mai aude nimic…Mai concret, reporterul-pistol se afla la ora 5 dimineaţa în grajdul unei ferme zootehnice, indiferent la ce distanţă, pentru a prinde programul de grajd, adică mulsul vitelor, deodată cu fermierul şi mulgătorii, iar la ora 9 relatarea era pe masa secretarului de redacţie. După care, a doua zi era chemat la partid, la şeful de resort. El, reporterul! Fiindcă a scris că de la 22 de vaci s-a muls puţin peste un litru de lapte! Nu şeful fermei era chemat…Ci, el, reporterul, şi băgat în şedinţă că de ce i-a zis şefului de fermă : „Dacă mă mulgeaţi pe mine dădeam tot atâta lapte”. Probabil oţărât pentru că a trebuit să se scoale la miezul nopţii ca să asiste la…nimic.
De-o vreme, se-nmulţesc ca iepurii reporterii-pistolari! Iertată fie-mi licenţa, dar soiul ăsta de jurnalişti, care-şi folosesc pixurile drept gloanţe, şi trag la comandă; îşi pun „arsenalul” în slujba celui care plăteşte mai mult, prestând prin rotaţie, pe la diferite oficine, soi perfecţionat de Ion Cristoiu, se lăbărţează şi pe la noi. Culmea este că mai citesc uneori texte boante în care chiar unii dintre ei invocă deontologia. Ba, o şi împopoţonează: deontologie profesionala! Un purtător de nume celebru, care, vreo 20-30 de ani a girat, cu numele şi valoarea proprii, revista de mare ţinută „Secolul XX”, hăulind prin Europa toată despre cine şi ce vrem să fim, un tiz minuscul şi devean huleşte azi pe cei pe care-i servea ieri. Pe cei care îl plăteau…Ba, mai invocă şi deontologia!
Alţi pistolari, care perestroiau o televiziune locală pedelistă până la îngroparea ei, au continuat… săpăturile pe malul Cernei, dar… groapa a rămas goală, şi ei rătăciţi…Acum, campanie electorală fiind, şi-au regăsit reper şi reorientare. Defilează cu trandafirul pe piept. Scuzaţi, dar parcă sună: cu mucii pe piept. Ăia pe care-i suflau acum vreo doi ani pe trandafir…
E clar! Reporterii-pistolari dăunează grav deontologiei gazetăreşti!
NICOLAE STANCIU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: