Cronica senitmentală. CORVINUL-STEAUA 3-1. IREPETABILA ISTORIE…

Scriu cu o anume strângere de inimă… Pe 9 martie 2016 se vor împlini a 30 de ani de la o victorie de răsunet a Corvinului. Un moment istoric din strălucirea, scurtă dar energică, a Corvinului! Pentru cel puţin un deceniu de influenţă asupra fotbalului românesc. Anume, victoria asupra Stelei! În chiar cel mai important an al ei, înaintea deplasării la Lahti, unde şi-a deschis drumul spre câştigarea CCE. Este o cronică lungă. Dar asta era moda atunci. Venită din Franţa, Italia…Unde ziarele mari trimiteau la unele meciuri şi patru cronicari…Modă adusă la noi de Ioan Chirilă, Eftimie Ionescu, Gheghe Nicolaescu…Se scria lung, cu detalii de joc şi stare emoţională…Din 1990, generaţia de după Ovidiu Ioaniţoaia a adaptat presa după „The Sun”, tabloidizând şi cronica de fotbal, cu insistenţă mai mare pe tatuajele şi gacile fotbaliştilor…A fost meciul în care s-au auzit până-n tribune vorbele lui Duckadam, după al doilea gol al lui Mateuţ:” Pe unde…mă-tii ai băgat-o şi pe asta?”(mingea-n.n.); meciul la pauza căruia, de sub geamurile vestiarului Stelei se auzeau reproşurile nervoase ale lui Valentin Ceauşescu:”V-am ţinut toată iarna în ţările calde la pregătiri, şi ăştia de sub furnale se joacă cu voi cum vor”…La sfârşitul căruia, nea Ion Alexandrescu, primul şi cel mai veritabil manager de club, care atunci nici nu se numea aşa pompos, ci simplu: preşedinte, zâmbea resemnat:”Măcar ne-au bătut fiindcă au fost mai buni”…
Aşadar, o rememorare, la 28 de ani, de la ceea ce am trăit în 9 martie 1986…

A fost, duminică, la Hunedoara, un meci-eveniment, depăşind prin importanţă, prin desfăşurarea sa, prin disputa dârză, dar de un înalt nivel tehnic si spectacular, limitele unui derby. Chiar dacă acesta opunea două dintre cele mai bune echipe ale campionatului, fiecare în parte deţinătoare ale unor recorduri: Steaua neinvinsă si cu numai 6 goluri primite în 17 etape; Corvinul, campioana eficacităţii, marcatoare a minimum 3 goluri pe teren propriu. Acum, numai cartea de vizita a Corvinului a rămas la fel ca înaintea întâlnirii cu campioana. A rămas la fel, dar totuşi îmbogaţită: o victorie cu Steaua si tot 3 goluri marcate într-o repriză, acelei echipe care avea abia 6 primite într-un tur! Adică “norma hunedoreană” se menţine, indiferent de calibrul partenerului. In ce manieră, pe ce bază au trecut hunedorenii la aceiaşi parametri de productivitate şi calitate şi de obsedantul meci cu Steaua? Simplu, s-ar putea răspunde asa: prin înalta valoare actuală a echipei Corvinul. Dar, căutând mai în interiorul acestei valori, vom ajunge la mai multe laturi şi elemente ce o compun şi îi dau consistenţă si substanţă. Vom găsi sigur în prim plan calitaţile si valoarea individuală a jucătorilor, cunoscute si recunoscute, cândva bine reliefate, iar acum, din nou în curs de convingatoare reafirmare. Totul, susţinut de o pregătire corespunzătoare, în consens cu cerinţele performanţei şi într-un cadru oranizatoric al clubului capabil să stăpânească şi să conducă, sa rezolve complexele probleme ridicate de susţinerea unei echipe valoroase.
A fost, apoi, pregatirea în sine, specială, a jocului cu Steaua, care a reclamat din nou competenţă si capacitate de conducere, pentru a aduce lotul complet la tonusul moral-volitiv si fizic necesar abordării dificilei întâlniri, cu sigurantă, cu reale şanse de fructificare a întregului complex de factori, a muncii la antrenamente, la şedintele de pregătire teoretică si, nu în ultimul rand, a calităţilor individuale reunite armonios într-o înaltă valoare de ansamblu a echipei. Acestea au fost argumentele cu care Corvinul s-a înfăţişat Stelei în importantul meci de duminică. Miza deosebită, încărcatura psihologică, interesele şi răspunderile fiecărei formaţii în parte puteau să transforme derby-ul într-un meci oarecare, de uzură, fără a fi în stare să reliefeze posibilităţile tehnico-tactice, pregătirea si valoarea combatantelor. Dar, spre meritul lor, cele două conduceri au ştiut si au reuşit să-si aducă echipele la puterea maximă a motoarelor lor, furnizând o partida de gală, care a emoţionat cei peste 20.000 de spectatori, indiferent ai cui suporteri erau. Din fericire pentru noi, hunedorenii, motoarele mai puternic ambalate, cu funcţionare la turaţie maximî, au fost ale Corvinului. Ne bucurăm sa evidenţiem că toti jucătorii hunedoreni prezenţi pe gazon au merite complete, fiecare în parte, în admirabila lor reuşită. De la Ionită la Bozga, toţi au fost cuplaţi la înalta tensiune a jocului, dar cu deplină luciditate, cu o deosebită si laudabilă preocupare pentru joc, pentru calitate si cursivitate. Dar, totusi, nu putem trece global peste meritele personale ale unor jucători. Nu se poate uita, de pildă, stoicismul cu care căpitanul hunedorenilor, Michael Klein, a trecut peste repetatele faulturi suferite, care, de fapt, au dus la cele 3 goluri marcate. După cum mulţi spectatori vor mai visa încă mult timp, frumuseţea golurilor marcate de Mateut, goluri care nu se vad numai pe la Hunedoara! La fel, cu toată bucuria, remarcăm atitudinea, sportivitatea cu care Văetuş a reuşit să ducă până la capăt unul dintre cele mai bune jocuri ale sale, neripostând nici când Lăcătuş l-a culcat grosolan la pământ, nici când Iovan nu s-a gândit ca va primi cartonaş roşu (avea “galben” dinainte, de la “controlarea” repetată a lui Klein), pentru faultul de final asupra lui Văetuş. Mai trebuie amintite evoluţia si apoi golul înscris cu capul de Gabor, dar si prestaţia lui Petcu, prezent în teren cu o stare febrilă. Dar dacă l-am uita pe Târnoveanu, care a anulat toată faima de vitezist al lui Lăcătuş, fără măcar a se atinge de el; pe tânarul Stroia (17 ani) evoluând cu succes ca libero, în locul lui Dubinciuc; pe Nicsa iată-l ajuns la 10 ani sub culorile Corvinului, la deplina maturitate, sau pe Mărgineanu. Dacă, în ansamblu am omite aceasta linie de apărători, despre care portarul Ioniţă spunea după meci, în vestiar: “Cu asemenea apărare şi echipă eu pot rămâne portar până la 40 de ani” – am comite o nedreptate. După cum mi se pare ca o “comitem” neevidenţiind individual meritele celor 13 jucători care au jucat si au câştigat acest meci. A fost, duminică, mare sărbătoare fotbalistică la Hunedoara!
Obligaţi să joace fără Dubinciuc (accidentat) si Cojocaru (suspendat), antrenorii Ion Ionescu si Octavian Cojocaru au găsit totuşi echipa care să-şi asume această sarcină. Echipa despre care Klein spunea: „Ne-a fost frică de acest meci mai mult pentru ca noi n-am apucat să jucăm în pregâtiri partide cu echipe mari şi mă gândeam cu grijă daca vom reuşi să ne adunăm chiar în partida cu Steaua. Şi, uite, am reuşit. Înseamnă că suntem o ECHIPĂ, Şi de acum trebuie sĂ ne purtăm aşa, ca o echipa mare. Acesta a fost meciul care să ne stimuleze pentru celelalte. Numai aşa vom putea încheia minimum pe locul 4. Veţi vedea.” Michael Klein, jucătorul-lider al Corvinului este şi va trebui sa devină fotbalistul fanion al generaţiei sale! Atât pentru echipa de club, cât si pentru Naţională, iar declaraţia sa, angajamentul în numele echipei, reflectă acest fapt.
Deci, cu jocul său strict specific, combinativ, spectaculos, cu scheme si desene tactice bine însuşite, Corvinul iese cu bine din prima fazş critică la poarta lui Ioniţă, rezolvată de Mărginean, care a trimis în corner mingea şutata de Boloni; stăpâneşte mijlocul terenului si începe să-l angajeze pe Gabor spre poarta lui Duckadam, dar şutul înaintaşului hunedorean (min.14) nu are forţa celui al lui Mateuţ, din minutul 16. Klein a executat lovitura din laterala careului mare în faţa porţii, se respinge cu disperare la 20 de metri, de unde micutul dar puternicul Mateuţ reia direct, fără preluare, cu toată forţa. Duckadam nici n-a văzut mingea. Mare bucurie în tribune, dar scurtă. Piţurcă, jenat de Badea, cade în careu. Penalti! Majaru transformă:1-1. Liniste pe stadion. Oare va remonta Corvinul? Emoţii. S-a dus toată bucuria. Dar în minutul 24, acelasi Mateuţ, la “indigo”, aduce 2-1 si totul reînvie. Soarele străluceste iaraşi. Tribuna cântă. Dar îsi manifestă si nemulţumirea fata de tuşierul I. Velea, mereu cu fanionul pe sus, mai ales cănd nu erau offsaiduri. Faţă de Lăcătuş, pentru faultul urât asupra lui Văetuş. Faţă de Iovan care îl loveşte o dată, de două ori si abia a treia oară reuşeşte să-l culce pe Klein la pămănt. Ca şi la primele două goluri, cel lovit trimite cu precizie, Gabor apare ca din pământ, lovitură cu capul: 3-1 în minutul 40.
Ce va fi după pauză? Se va resemna Steaua? Va putea Corvinul ţine de rezultat? Nesiguranţa, îndoiala, emoţiile nu ne dau pace. Când colo, ce sa vezi? Cea mai frumoasă lecţie de tactică adoptată de antrenorul Ion V.Ionescu. 3-1 cu Steaua, la puză, este un rezultat nu la îndemana oricui. Trebuie păstrat. Corvinul trece în apărare – verificare necesară şi înaintea meciului de mâine (miercuri), de la Rm. Vialcea, lasă pe Steaua la cârma jocului, dar Bărbulescu si, mai ales, Majaru trimit mereu mingea peste poarta lui Ioniţă. Hunedorenilor le ramân contraatacurile purtate pe stanga de Klein si Văetuş, de Târnoveanu, sau lansările lui Petcu si Gabor, de către Nicsa, cu mingi în suprafaţa de pedeapsa. Şi astfel, cu vigoare, elasticitate, precizie si tactică a fost câştigat un meci greu. Succes binemeritat, necontestat de nimeni. A câştigat echipa care a jucat mai bine! De acum, respectiv de mâine, aăteptăm conturarea promisiunilor lui Klein. Dar, pentru ce au dat suporterilor în partida cu Steaua, îi felicitam pe toti.
Arbitrul Radu Petrescu s-a descurcat bine la o întalnire atât de grea, dar parcă scorul cartonaşelor (3-2) nu este echitabil, dacă ne gândim la “recitalul” de faulturi ale lui Bumbescu si Iovan.
CORVINUL:Ioniţă-Nicşa, Mărginean, Stroia,Târnoveanu, Mateuţ, Petcu (Bejenaru-min.88), Klein, Gabor, G.Badea (Bozga-min.73), Văetuş.
STEAUA: Duckadam-Iovan, Belodedici, Bumbescu, Bărbulescu, Stoica (Pistol-min.77), Boloni, Majaru, Balint (Bălan-min.56), Lăcătuş, Piţurcă.
NICOLAE STANCIU

Anunțuri

2 răspunsuri la Cronica senitmentală. CORVINUL-STEAUA 3-1. IREPETABILA ISTORIE…

  1. Adrian spune:

    Mina Lesu Ursului avea echipa in div. B.Se numea Minerul Gura Humorului.Am batut pe Gloria Bistrita cu 3-0. in meci oficial , de s-au minunat cei care se uitau la fotbal.Si cu asta am ramas.Cred ca ii iubesti prea mult. Poate unii merita,dar nu toti.Te pup!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: