Cronica sentimentală.TONI CRIŞAN şi hocheiul pe gheaţă…Nu mai sunt…

Sunt Jocuri Olimpice de iarnă. La Soci, Sochi, cum scriu şi românii vorbitori de …romgleză, în Rusia, marea parte şi moştenitoarea patrimoniului sportiv ale URSS. Sunt Jocuri la care mai bine nu participam. La ce chichirez să mergi la JO cu obiective de la locul 20 în jos? Cel mult numai pentru ca să te încadrezi în principiul olimpic: „contează participarea!” Asta facem. Cu cheltuială. Fără rost. Mai ales când însuşi Ion Ţiriac recunoaşte că astăzi şi Olimpismul e tot o afacere. Pentru Putin, probabil o afacere pierzătoare la bani, dar voluptuoasă la hrănirea orgoliului personal!
Nepasionându-mă, din aceste motive, Olimpiada sochistă, folosesc doar prilejul. Pentru a reaminti celor care au auzit de el, l-au cunoscut, l-au văzut pe viu şi feroce în poarta din ţevi de oţel a patinoarului natural din Parcul Sebeşului, când juca la Şurianul. Apoi în poarta Stelei, a Naţionalei… Că Anton-Toni Crişan a fost colegul nostru de şcoală… Al meu, al lui Adrian Lefter, al lui Vasile Benţa, şi al profesorului şi dirigintelui nostru Titu Bogdan, Dumnezeu să-l odihnească!…
Toni a făcut parte ca titular din prima echipă a României participantă la Jocurile Olimpice de iarnă de la Innsbruck 1964. Coleg cu Ion Ţiriac, atunci încă nu tenisman…A fost campion de 13 ori cu Steaua, cu care a câştigat de 6 ori şi Cupa României.
Din 1963, timp de 10 ani nu l-a scos nimeni din poarta Naţionalei, cu care a fost la 5 ediţii de campionate europene şi mondiale! Abia după apariţia lui Huţanu…A devenit antrenor la Steaua, 14 titluri de campioană cu el, 13 Cupe. Apoi doi ani antrenor la Naţională, cu trei participări onorabile la Campionate Mondiale -1993, 1994, 1995. La începutul lui martie vor fi doi ani de când Toni nu mai e. Dumnezeu să-l odihnească!
La Soci nu avem hochei pe gheaţă. Dar, nu mai avem nici în România! Ferice de Toni al nostru! A reprezentat România în acest sport la un nivel cum România nici nu mai speră în următorii…Câţi ani?
NICOLAE STANCIU

Anunțuri

5 răspunsuri la Cronica sentimentală.TONI CRIŞAN şi hocheiul pe gheaţă…Nu mai sunt…

  1. Frumos articol. Felicitari ca mai exista cineva care sa-si aminteasca de marii campioni ai Romaniei peste care s-a asternut uitarea. L-am cunoscut pe Toni prin intermediul prietenului sau bun, Nicu Petrascu, si el un brav reprezentant al TINERETULUI SEBESESC. Am chiar innoptat la el intr-un modest apartament din Drumul Taberei. Mi-a povestit atunci cum a fost asasinat, in fata usii apartamentului, in zilele Lovilutiei, un prieten de-al sau, marele rugbist Radu Durbac
    Apropo, Nicule, se fac 30 de ani de la memorabila ta replica din trenul de Lyon: din toata saracia mea un TGV tot mi-as cumpara! Ce zici?
    Am o groaza de fotografii, pot sa le scanez si sa ti le trimit.

  2. Mi-am adus aminte ca Olimpiada din 1964 a fost prima mare competie sportiva pe care am urmarit-o la televizor, la un vecin. Abia ulterior am vazut Tokyo la un tv pe care parintii mei l-au cumparat cu mari eforturi. Au trecut de atunci 50 de ani? Nu-mi vine sa cred!

  3. Adrian spune:

    Am jucat un meci de fotbal,cand eram juniori si mi-l amintesc cu drag.Imi pare rau ca nu l-am mai intalnit dupa anii copilariei.Poate este cel mai valoros sportiv crescut de targul nostru.Te pup.!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: