Da’ Gara Deva are…şef de gară?

Bag seama…Nu, nu vreau să recit poezia „Homo Sapiens”, a lui Romulus Vulpescu, scrisă în 1969, care începe cu versul:”Bag seama că acum iar bate ceasul”…Prin 1969, vreme de restrişte, poezia sugera resemnare, dacă nu chiar renunţare şi predare în faţa vrăjmăşiei vremurilor…Revin şi spun: bag seama că, dintre toate demolările, dărăpănăturile, vânzările botezate privatizări, apărute pe harta Ţării după începerea… reconstrucţiei capitalismului, nu siderurgia şi mineritul sunt cele mai mari dipariţii! Ca să nu zic jafuri… Există un domeniu de activitate economică, asemănat cândva cu sistemul circulaţiei sângelui în organismul uman, ca vital pentru funcţionarea societăţii: reţeaua de transporturi! Sub toate formele sale, între care căile ferate sunt „numărul 1”!
…Erau „numărul 1”. Astăzi sunt ceva…pe cale de dispariţie, ceva bolnav grav, infect, contagios, cam fără leac. Ceva de care cineva, recte Statul vrea să scape cât mai degrabă, ca de cancer. Care-l roade din toate părţile pe acest Stat neputincios. Bun de nimic! Şi, să fiu iertat dacă decepţia asta, ca să mă exprim elegant, începe din Gara Deva. Sigur, oficial, pe…cefereşte i se spune „Staţie”, dar folosim termenul consacrat pentru a diferenţia o „gară” de o „haltă”! Aşa cum arată Staţia Deva astăzi! Doar faptul că aici opresc şi trenuri internaţionale, nu numai curse locale, „regio”, cum li se spune acum, îi atribuie numele de „gară”! Apropo de „regio”. Repede ne dăm europeni şi inteligenţi la denumiri şi rebotezări. Dar, la concret ne întoarcem, după aspect, la începuturile CFR-ului…Dar şi începutul acela a fost mai curat, mai îngrijit şi gospodărit decât la vremea împrumuturilor onomastice europene. Iar Gara Deva este cel puţin asemănătoare cu prăbuşirea fostului…nou combinat siderurgic de la Călan, imediat după 1990! O gară în care garează mai mult câini. Şi oameni ca…gara! Călătorii vin înainte de plecarea trenului lor…Nici nu ar avea unde adăsta. Lăsată în părăsire, nu numai ca spaţii nefolosite, cu excepţia a trei casierii şi unui birou de şef, cu vecinătăţi virane, pereţi coşcoviţi, urme de zugrăveli, iluminată mai mult de la lună, uşi deschise vraişte , urină pe la toate colţurile, înclusiv lângă uşa poliţistului plictisit şi ponosit ca gara; cu peroane denivelate, şituate la 50 de centimetri sub scara vagonului. Totul reflectând o cronică lipsă de mână de gospodar…Noroc că vagoanele second-hand nemţeşti îţi mai redau optimismul…Optimism ce creşte văzând că în „staţiile” Ilia, Săvârşin, Radna lucrează şi trăiesc OAMENI! Iar titlul se justifică! Este chiar decent. Deva merită şi trebuie să aibă o gară decentă! Dacă nu chiar cea mai frumoasă! De la Gara de Nord încoace, până la Arad…Dacă ar avea şi un şef de gară!
NICOLAE STANCIU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: