DAN PURIC ŞI POPULAŢIA LUI MITICĂ…

Este foarte posibil ca mintea luminată care poartă numele Dan Puric, căutând să afle CINE SUNTEM, să fi chiar găsit un răspuns de mare înţelept, dar şi dureros. Şi zice, în cartea cu titlul evidenţiat mai-nainte: „Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea şi inima să se roească pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul dispare şi viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu”… Din câte-mi dau seama, între ceea ce vedea Părintele Iustin Pârvu, recent aşezat la dreapta Domnului, la tânărul om de cultură: „Ce prezentare să faci unui om care reuşeşte să trezească conştiinţa unui tineret, să anime un întreg tineret?” şi meditaţia privind dispariţia viitorului o dată cu a trecutului, Dan Puric este mult mai sceptic în privinţa tineretului decât ar fi vrut duhovnicul său. Pentru că, în admiraţia sa pentru Eminescu, drept exponentul respectului pentru poporul său mereu crucificat, regizorul gânditor găseşte loc şi pentru identificarea acelei populaţii descrise de Caragiale. Populaţia lui…Mitică! Mitică este identitatea veşnic versatilă, parazitul de serviciu al neamului românesc. Poporul lui Eminescu şi populaţia lui Caragiale sunt identităţi şi entităţi fundamental opuse, antagonice şi vrăjmaşe, uneori, dar convieţuitoare (fără pact de coabitare…), de cele mai multe ori cu foloase mai mari pentru…Mitică.
Între multe întrebări la care trebuie căutate răspunsuri sincere, viabile despre CINE SUNTEM, va trebui să fie şi: „Ce ni s-a întâmplat?”,”Ce-a păţit neamul acesta”?, zice Dan Puric. Adăugăm aici mai noua întrebare-carte „De ce e România altfel” a lui Lucian Boia. Drama este că nimeni nu va putea da răspunsuri pentru că nimeni nu vrea adevăruri dureroase! Nimeni dintre cei care pot şi trebuie să astupe aceste găuri din psihologia, cultura, comportamentul, civilitatea şi civilizaţia românilor! În schimb, ca nişte mitici ce ne place să fim, facem spectacole, telenovele,
televizate în direct, manipulatore şi groteşti din tragediile unor oameni morţi nevinovaţi, la care contribuie cu entuziasm şi lipsă de măsură Guvernul !…Sau, aruncăm cu noroiul neputinţei noastre în tot ce a avut România mai preţios, de la Eminescu încoace, dar televiziunile şi jurnalele, jurnaliştii fabrică vedete din toate dezbrăcatele, rapandulele şi nespălaţii… Ultima deşertare de înjurături aparţine jurnalistului Turcescu, veşnic dornic de a fi celebru! Măcăr pe măsura Nadiei Comăneci… Cine suntem- rămâne întrebare fără semnul grafic aferent! Şi fără răspuns!…
NICOLAE STANCIU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: