De ce iubesc Corvinul? Încercare de definiţie…

Onorat de cuvintele cu care REPLICA şi redactorul său, Ioan Bădin, m-au calificat în titlul interviului din săptămâna trecută, revin azi cu rememorarea unor momente din…gloria, scurtă dar densă,bogată a Corvinului Hunedoara. Aşadar, ce a reprezentat, ce înseamnă Corvinul în fotbalul românesc? O etapă evolutivă, un moment ceva mai lung şi mai consistent decât „momentul Baia Mare”, inventat,creat de Viorel Mateianu, prematur dispărut din această fabuloasă lume a fotbalului, pe care el însuşi a înnobilat-o! Deşi era admirabil jocul-capcană al echipei lui Mateianu–da, în acest caz personalizarea este deplin justificată, acea echipă fiind exclusiv creaţie proprie a sa!–, la puţină vreme după…meteoritul băimărean, la Hunedoara începea să lumineze, apoi să strălucească tor mai puternic FC Corvinul! Atât ca stea de sine stătătoare, cât şi prin 5-6-7 staruri locale. Iertată fie-mi exagerarea gazetărească, dar oricum şi oricând Klein, Andone, Rednic, Gabor,Petcu, Văetuş, Nicşa, Mateuţ, chiar Costică Cojocaru, Hanganu, Dubinciuc, Târnoveanu, rămân mai valoroşi şi, unii, mai strălucitori decât orice Bănel, Torje, Marica, Pleşan…şi alte atâtea „vedete” ale micului ecran, vânate de reporteriţe cu microfoane în mâini şi atât!…
Sub ochii noştri, dar mai cu seamă ai lui Mircea Lucescu, cu abnegaţia şi profesionalismul care l-au caracterizat, i-au jalonat şi iluminat cariera, la Hunedoara au început drumurile europene ale fotbalului nostru! Bătătorite apoi de Universitatea Craiova, Dinamo, Naţională, Steaua…”Echipa hunedoreană a lui Lucescu”, iarăşi personalizare deplin justificată, a marcat pentru fotbalul românesc premiere ce nu trebuie uitate! Formată majoritar din jucători, iar în acest caz, particular, din fotbalişti localnici, Corvinul a învăţat să joace după ideea mentorului său, pe care de-atunci încoace nici măcar neprietenii, ca să nu spun răuvoitorii nu o mai ignoră. Dimpotrivă! Spectacolele Corvinului, adevărate gale de fotbal, umpleau stadioanele din ţară şi spectatorii asistau la creşterea unei noi echipe, adevărată purtătoare de fotbal nou! Dacă amintim că tot Corvinul a lansat, la ediţia australiană a C.M. de tineret, din 1981, primul succes medaliat al fotbalului românesc, locul 3, cu contribuţii hunedorene de excepţie, prin Romulus Gabor, „Balonul de Aur” şi „Gheata de Bronz”, singurele trofee individuale de marcă cucerite de un fotbalist român, şi că de la Hunedoara s-a ridicat echipa Naţională care a fost a şaptea la EURO 1984, atunci aflaţi de ce iubesc Corvinul! Când cât mai multe echipe repetă ce a făcut Corvinul pentru fotbalul românesc, vom putea vorbi de valoare şi de palmares! Până atunci, ciocu’ mic, nea Mitică!…
NICOLAE STANCIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: