FOTBALUL-ca efect al „patronilor”şi…presei!

Fără  vorbe mari, fără dramatizări, decăderea generală a vieţii economice a ţării a tras în jos, ba chiar pe marginea prăpastiei şi sportul, care nici în vremurile, cărora, iată bizarerie!, le zicem ” bune”,  nu avea bani mulţi, ca fotbalul. Dar astăzi nici fotbalul ăsta, amărât cum e, nu formidabil,  cum ni-l vinde Mitică Dragomir, nu se scaldă în bani. Dispariţia multor echipe, cluburi, agonia altora, vezi Rapidul, Craiova, Bistriţa, U Cluj, Poli Timişoara, UTA se datorează în principal slăbirii bazei materiale, suportului financiar al unor mari unităţi economice ale noastre, nu ale investitorilor străini, care au acaparat fostele proprietăţi de stat şi le-au făcut fier vechi, ca să rămânem …hunedoreni;  interesului,  puterii, pe alocuri competenţelor şi priceperii reduse ale unor  conducători ai administraţiilor locale şi judeţene, ale managerilor  firmelor  existente azi. Locul acestora a fost luat de nişte aşa-zişi  finanţatori,  investitori privaţi,  patroni, de conjunctură, de carton, unii de…râs, adică de-a dreptul ridicoli, neprofesionişti,  sau profesionişti dar vicioşi, contaminaţi şi virusaţi de corupţie, gen Meme Stoica, şi mi-a devenit de-o vreme tot mai suspect  doctorul Mureşan de la Cluj…Oameni  mânaţi oarecum logic şi firesc de interese proprii, de moment, dar în special de dorinţe personale de îmbogăţire şi imagine! Şi să nu mai vină pomenitul Mitică Dragomir să plângă de mila unui Gerorge Copos, că Rrapidul l-a sărăcit, fiindcă nici el nu crede! Şi-n general, fotbalul ăsta, aşa prăpădit cum e, ar duce-o mai bine fără Dragomir! Poate chiar şi fără Mircea Sandu. Zic „poate”, pentru că ăsta are acum o poziţie bună la UEFA, unde se ajunge tot… româneşte, pe pile adică, dacă nu chiar pe şpagă, Blatter având un nume predestinat în Limba română, dar dacă nu chiar aşa, măcar cu voturi la alegeri de preşedinte, iar Michel Platini nu uită un vot bine venit…Deci, am ajuns şi la corupţie, şi am început de la vârf, pentru ca să nu ne mai mirăm când auzim, de pildă, că jucători îşi anunţă  prieteni şi neamuri să joace la pariuri scorul 4-0 în favoarea echipei cutare!…Nici o aluzie la Stuttgart-Steaua…Situaţie care se răsfrânge nedorit asupra antrenorilor, deveniţi nişte voiajori cu valiza mereu pregătită de mutare,  uneori ridicol de repede, parafrazând un vers de Topârceanu: Adio, patroane, îmi iau geamantanul şi plec!… Aşa ajungem la echipe care se sufocă pe gazon după 50 de minute, sau după trei jocuri la trei zile; la jucători cu potenţial dar neantrenaţi pentru efort, care freacă băncile de rezerve pe la cluburi europene, dar când din întâmplare un Torje sau un Marica joacă un meci şi mai dau şi gol, atunci jurnalele noastre, presa, ochioasele  teviste cad pe spate şi-i fac eroi!…
Evident, fiindcă veni vorba, şi presa are vina ei în decăderea fotbalului. Mă refer numai la fotbal, pentru că din presa de specialitate, ziare şi televiziuni,  alte sporturi lipsesc aproape cu desăvârşire. Nici măcar cu 10 medalii olimpice Sandra Izbaşa nu ar fi pe prima pagină dacă în aceeaşi zi  Bănel dă gol în Franţa…Dar vina cea mai mare a presei este abandonarea cronicii de meci, care îi învaţă fotbal pe spectatori, suporteri, fani, cum li se spune acum; îi învaţă să vadă şi să aprecieze faza, pasa, crearea superiorităţii numerice, în atac sau apărare, jocul fără minge al principalului fotbalist, constructor de atac etc.  Forţată, şi nu „fortuită”, cum scriu unii pretinşi cronicari, care înseamnă cu totul altceva, de starea  economică precară, presa scrisă şi audiovizuală a sacrificat calitatea şi profesionalismul în favoarera profitului, se susţine  în apărare…Complet fals! De ce ar fi mai interesat, mai pasionat un cititor, un telespectator,  un fan de tatuajele lui Mutu sau  de sexoasa gagică a  lui Ronaldo decât de măiestria cu care  aceştia şi-au driblat adversarii şi au înscris goluri uimitoare??? Pentru că aşa l-a obişnuit presa!  Să-i dea prostii şi chiloţi, să-l tenteze cu trivialităţi, că-s mai asimilabile…Cu cât cresc cotele unui jucător, să zicem Pantelimon, când  personalizăm, identificăm un rezultat negativ al echipei sale cu numele său, în maniera protevistă: „Pantelimon a fost învins cu…” ????  Sau cum vine ca în prima zi de la numirea antrenorului X să spui-scrii: „Echipa lui X” ???  În maniera aceasta, „tribuna”, încurajată de golani gen Meme Stoica; cu ani în urmă, poate şi acum, dar mai cu perdea, stimulată, finanţată consistent de cluburi, „tribuna” şi-a arogat pretenţii, drepturi de decizie  asupra alcătuirii echipelor, antrenorilor şi conducătorilor slabi de înger! Responsabilitatea pentru această stare de lucruri aparţine multor patroni, care au folosit „tribuna” când aveau nevoie şi ulterior nu au mai avut puterea, moralul să se opună, iar presa a închis ochii…Îi deschide numai pentru goliciuni. Mă refer la goliciunea de conţinut a cronicii de fotbal…

NICOLAE STANCIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: