Scurtele treceri pe la Naţională ale selecţionerilor Boloni şi Hagi…

Pică avioane…Din fericire nu atât de des cum pică antrenori!…Ultimul picat este Neluţu Sabău. (La data când scriu, Andone încă nu a picat, dar e foarte posibil, Doamne fereşte! Mai ales că presa asta de doi lei , dar cu sete de sânge mai vorace decât vampirii, nu-l întreabă niciodată pe deşteptul ăla de Mureşan ceva despre pregătirea meciului cu Galatasaray, ci numai dacă va fi demis Andone în caz de eşec!) Singura vină a lui Sabău pentru demitere este că a acceptat şi a venit la Rapid, la cererea acelui George Copos, un ciudat al speciei umane, care nici acum nu a aflat dacă chiar iubeşte Rapidul sau i s-a făcut acru de el. Dar se ştie precis că nu-şi plăteşte jucătorii, echipa, că aruncă tribuna în capul antrenorilor care nu mai suportă umilinţa de a nu le fi plătită munca, fiindcă nu toţi au tată cu dare de mână, ca Răzvan Lucescu, care aducea bani de-acasă , şi plătea el jucătorii, iar Neluţu nu a câştigat în toată cariera atâta încât să-şi plătească…onoarea de a fi antrenor al Rapidului, de parcă asta ar fi vreo mare sculă, marcă, standard de performanţă şi onoare…
Antrenorii, pică, însă, mai ales la noi, la români, dintotdeauna! Parcă, mai rapid decât schimbarea anotimpurilor…Sau sezoanelor. Care, cum ştiam eu, erau chiar două sezoane de joc, adică vară-toamnă târzie şi primăvară-vară timpurie, dar văd că de-o vreme, noii cronicari definesc sezonul drept un campionat întreg (??!!) Inspiraţi, probabil, de politica autohtonă, tot de doi lei, care amestecă şi ea anii cu sezoanele, după cum îl aud chiar acum pe liderul pedelist Vasile Blaga indignat în faţa tot unor jurnalişti setoşi de senzaţional , de sânge eventual, cărora le spune cu indignare că Ponta ăsta nu ne prezintă bugetul pe anul viitor! Auzi, nesimţire la Ponta ăsta, să nu prezinte el, în octombrie!, un buget Buldogului, liderul partidului care a generat, în vremea guvernării, un buget pe doar trei trimestre din 2012; auzit-a-ţi voi de atâta nepricepere la guvernare ?! De parcă, de 22 de ani, vreun guvern a elaborat vreun buget, în an de alegeri parlamentare, mai devreme de decembrie…
Haideţi, dar, să ne întoarcem la fotbal şi antrenori, că politicienii ăştia numai ne umflă capul cu tâmpenii… Şi, cum ştiţi, după fiecare campanie de calificare, indiferent de figura făcută în turnee finale, dar mai ales la ratarea acestora, se schimbă selecţionerul Naţionalei. Aşa că iată-ne, imediat după EURO 2000, cu Laszlo Boloni antrenor. Care debutează într-un amical cu Polonia, 1-1 la Bucreşti, după care începe campania pentru Mondialul asiatic din 2002, cu Lituania, victorie cu 1-0 la la Bucureşti. Pierdem ambele meciuri cu Italia, 0-3 la Milano şi 0-2 la Bucureşti, dar Loţi devine iubit după victoria acasă cu 2-0 în faţa Ungariei. Care, oricum, demult nu prea mai contează în fotbalul internaţional, Ungaria vânzându-şi jucătorii peste graniţe de mult mai mulţi ani decât noi, şi era epuizată valoric. Tocmai de aceea, nu s-a mai repetat tămbălăul de-acum doi ani, din preajma primei victorii româneşti împotriva Ungariei, când s-a sărit jenant calul, şi , pe deasupra, cu consecinţe nefaste asupra prestigiului lui Hagi…Dar meciul ăsta a însemnat, imediat, un rezultat de acumulat puncte pentru calificare, dar şi unul de palmares în plan secund. În perspectivă, meciul a însemnat o nouă etapă, o nouă promoţie de Tricolori, şi de continuitate a prezenţei României în lumea bună a fotbalului. Mai mult, cu acest pas s-a trecut şi pragul peste complexul „jocului fără Hagi”. Boloni nu a inventat , şi nici nu era posibil, nimeni nu îi cerea să inventeze un nou Haqgi, dar a i-a dezvăţat pe ceilalţi de spaimele absenţei sale, să depindă de pasele lui Hagi, de personalitatea sa pe gazon, să-şi dea drumul la propriile lor calităţi şi personalităţi. Aşa am descoperit că şi Chivu, Contra, Florentin Dumitru, Rădoi, Codrea , Ciobotariu, Niculae, cobra Adrian Ilie, şi deja „bătrânul” Dorinel Munteanu sunt fotbalişti nu doar…jucători! Din păcate şi atunci, în 2001, au fost destui cei care nu au înţeles că pentru Boloni era mai importantă victoria României, decât victoria Ungariei pentru maghiarul Bicskei, pe care nu l-a scos nimeni afară din Ungaria, cum ar fi cerut un Vadim sau toţi Becalii, în caz similar cu Boloni…Şi, cum chiar se va întâmpla după o nouă victorie, cu Lituania, la Kaunas…Cu un bilanţ pozitiv, 8 victorii, 2 egaluri şi 3 înfrângeri, Boloni părăseşte Naţionala aparent de bună voie, dând curs unei oferte de la Sporting Lisabona, cu care se va consacra… Dar şi unui…imbold din patria dragă, nu la vedere, însă cu efect sigur, venit din partea…laureată şi prea lăudată a generaţiei „de aur”, care, la lucrături, se restrânge la Gică Hagi şi Gică Popescu…Aşa că după ruşinea dela EURO 2000, spălată ca la Nufărul de nişte exaltaţi, care l-au declarat pe Hagi „jucătorul anului 2000”, titlu pe care, evident, l-ar fi meritat cu prisosinţă în…Turcia, nu însă şi în România, cu complicitatea clanului Becali, Mircea Sandu îl numeşte pe Hagi selecţioner! Fără calificare, fără experienţă, doar ca „rege”! Şi, eventual, Comandor, titlu conferit de preşedintele Constantinescu, tot după isprava eliminării din meciul cu Italia de la EURO 2000…Socotelile erau simple. După victoria de la Budapesta, 2-0, goluri marcate de Ilie şi Nicolae, dar români cum suntem, tot cu marele Hagi selecţioner nu facem decât egal, 1-1, acasă cu Georgia, câştigăm dreptul la un baraj cu Slovenia…Despre care nu mai spun decât atât:pierdem la Ljubliana, iar la Bucureşti, pe când comentatorul Tvr Emil Grădinescu făcea mişto de veteranul oaspeţilor, Rudonja, acesta tocmai deschide scorul şi să trăieşti emoţii până la egalare, Contra, min.65, apoi alte speranţe…zadarnic! Hagi a calificat Slovenia şi Kataneţ nu i-a dat nici o bere… Iar Mircea Sandu e bine, merci, nimeni nu i-a zis nimic…Abia acum ne spune că va pleca, dar dacă omul lui de 35000 de euro pe lună va califica România la Mundialul de la Rio, iară nu va mai pleca…E ca un blestem! Chiar aşa, de unde atâţia bani pentru un biet antrenor, care azi e, mâine nu mai e ??? Din care nu plăteşte nici pensie alimentară, pentru copilul mic…Îl ţine numai pe cel mare în huzur… Cu aceste rânduri punem punct evocărilor şi privim cu optimism viitorul fotbalului nostru. Optimism în maniera dialogului clasic: Pesimistul:Mai rău de aşa nu se poate! Optimistul: Ba da!
NICOLAE STANCIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: