FOTBAL, CĂLĂTORII, ISTORIE…

Doamna Ana Maria Prodan, şi am zis Doamna numai din ardelenismul meu funciar, care mă face păstrător al unei…Legitimaţii de ardelean, de la partidul, care nici nu mai e, lui Sabin Gherman…Doamna Chiajna, mai corect şi mai definitoriu pentru persoana în cauză, nu datorită faptului că de-acolo şi-a lansat soţul în lumea antrenorilor de băgat în seamă, ci mai mult datorită unor trăsături comune cu legendara Doamnă, mi-a atras atenţia mai mult prin reportajele unei televiziuni tabloide 80 la sută despre aventurile Doamnei şi, în subsidiar, familiei sale, inclusiv merituosul antrenor, încă, al Stelei, în Las Vegas…Şi, într-o tentativă de parafrazare a titlului unei vechi cărţi a mentorului cronicarilor sportivi români, Ioan Chirilă, „Şi noi am fost pe Conte Verde”, am vrut, cu oarece orgoliu, să-i replic numitei doamne: „Şi noi am fost pe Strip, în Las Vegas”…Pentru că în secvenţa ce tocmai îmi apăruse în faţa ochilor, după o butunoare nervoasă a telecomenzii, în tentativa de a fugi de omniprezentele, poate şi pe fierul de călcat, imagini şi comentarii savante despre referendum, am dat tocmai peste Doamna cu familia ei restrânsă, adică cei doi Reghe, mare şi mic, pe Strip, în preajma hotel-cazinoului Mirage… Strip, aşa îi zic ei, localnicii, bulevardului central,cu numele Las Vegas. De fapt, chiar axa oraşului, de-a lungul căreia, scriam eu la întoarcerea din fabuloasa călătoie în… America din deşert, se înşiră numeroase hoteluri-cazino, pe care n-am reuşit să le număr şi nici nu am reuşit să aflu numărul lor exact, pentru că acesta este, cum am văzut recent, la fel ca populaţia României…Variabil. În jurul cifrei 155… Se demolează mereu hoteluri semeţe acum câţiva ani şi se înalţă altele mai noi, mai date naibii, iar la Veneţianul şantierul încă nu e închis…Însă dăinuie Circus-Circus Hotel-Casino, despre care aflasem câte ceva din cartea lui Romulus Rusan, bărbatul cu acte al Anei Blandiana, „America ogarului cenuşiu”…Şi acum peste 35 de ani şi acum aproape 10 ani românii tot la Circus-Circus trag…Acolo e locul nostru. Ca şi acasă, tot numai circus-circus…Şi mai scriam că, spre deosebire de europeanul Monte Carlo, unde cazinourile sunt rezervate exclusiv miliardarilor , în Las Vegas cazinourile sunt ale…poporului american. Cum spunea un focşănean din grupul nostru de români necăjiţi ajunşi în Oraşul Speranţelor…De aceea cazinourile şi sunt atât de multe şi de mari, enorme! În holul de la Veneţianul sunt reproduse Piaţa San Marco, cu cer fals deasupra, cu prăvălii, cafenele, restaurante, cu Canale Grande, cu apă, podeţe peste, gondole în mărime naturală, gondolieri cântând „O solle mio”! Se povesteşte că nişte americani doldora cu bani dar nu şi cu…şcoală, care au văzut Veneţianul, ajunşi peste ani în Veneţia veritabilă au rămas perplecşi: „Uite au şi ei ca la Veneţianul din Las Vegas”…Sunt multe şi mari hotelurile-cozino tocmai pentru ca să ajungă toţi poporenii americani să-şi joace şansa de se îmbogăţi sau a sărăci…Toţi, cei tineri, maturi, şi în vârstă până la…moarte, în cărucioare, în cârje, cum era o băbuţă care-şi băgase un card legat cu un lănţişor de gât, în dispozitivul maşinii ce toca dolar după dolar direct din banca unde lady avea cont…
Cu convingerea că aceste câteva fraze v-au spus mai mult decât cele nu ştiu câte emisiuni tv. care ne arătau de fapt cât de ajunsă e actuala Doamna…U, nu ce e Las Vegas, ne întoarcem la nea Vania Chirilă…În cartea menţionată, cu verva-i cunoscută şi pasiunea sa pentru fotbal, inegalabilul cronicar ne povestea, prin 1983, despre prima aventură românească la Mundialul din Uruguay, 1930. „Conte Verde” era un transatlantic imens, un „palat pe apă”, cu care prima echipă naţională a noastră a plecat din Genova, oraşul lui Columb, peste oceanul lui Columb , la primul Campionat Mondial de fotbal, inventat de Jules Rimet, alături de doar alte trei echipe din Europa, Franţa şi Belgia, care s-au îmbarcat şi ele, la Barcelona, pe Conte Verde, şi Iugoslavia, care însă plecase de la Marsillia, cu „Florida”, refuzând să plece din Italia datorită litigiului privind Triestul… S-a călătorit greu, cum s-a şi plecat, cu dificultăţi la eliberarea paşapoartelor, cu bani număraţi cu ţârâita, lipsa banilor fiind boală cronică, istorică, la români…Despre care vom mai vorbi şi în continuare…Până atunci să amintim că la primul Mundial România a obţinut următoarele rezultate:3-1 cu Peru (goluri Stanciu, min.2 şi 75), şi Barbu (min.89); 0-4 cu Uruguay! Pentru echipa de-atunci au jucat: Lăpuşneanu-Burger,Czako-Robe, Vogl, Fieraru- Covaci, Deşu, Wetzer, căpitan şi antrenor!, Rafinschi, Barbu. Şi Steiner şi Stanciu, numai în primul joc…Pe scurt, asta a fost aventura începutului, şi pare o mândrie că ne-am aflat acolo la începutul celei mai mari şi mai populare întreceri mondiale a fotbalului… La ediţiile din 1934-Italia şi 1938-Franţa, participarea noastră a fost formală doar…De-atunci şi până-n 1970 nu am mai fost…
…Şi revenim la amintiri cu şi despre fotbal, la vechi călătorii, la istorie, răsfoind, după peste 40 de ani, cartea aceluiaşi Ioan Chirilă, „Şepcile Roşii”, scrisă în 1969, la semicentenarul lui „U”…Cu ajutorul legendarului Mircea Luca, doctor ORL, autorul evocă episoade de la naşterea, „în sala festivă a Prefecturii”, până la aniversarea celui mai iubit club de sport din Transilvania, care aflase multe din istoria clubului de la Brutus Raţiu, tot doctor, fost jucător încă din 1919…Despre întâlnirile jucătorilor la „Ursus”, despre „botezul” noilor veniţi la „U”, unde se cânta corul din „Hernani”, corul studenţilor, se bea bere din cisma din sticlă a berăriei, de şapte litri, şi se cânta apoi, spre dimineaţă, „Vântul de toamnă”, cântec de jale…Despre prima deplasare peste hotare a echipei, în 1923, la Grenoble, la un festival local studenţesc, pe baza unei invitaţii la emiterea căreia au pus o vorbă bună studenţii români de la Paris, mai ales Emil Petrovici, viitorul academician…”De unde bani?”- eterna întrebare a românilor a apărut din nou ca fără răspuns…Totuşi, profesorul Coriolan Tătaru a girat un împrumut bancar de 100000 de lei. Aşa a început aventura. La plecare, fiecare cu bocceluţa lui, plus câte un burduf de brânză donat de cineva din Păltinş…Un sponsor cum s-ar zice azi…
…Când fosta Doamnă Chiajna se vrea…academică, devine sponsor oficial al simbolului academic al fotbalului studenţesc românesc, în totalitatea sa! Vine după un nemernic, la plecarea căruia cu întreaga echipă „U”, reclădită o dată cu noul stadion, nimeni nu i-a cerut socoteală lui Walter! Vine cu bune intenţii, dar nimeni din priceputa presă clujeană– mai cu seamă la politica ” de dreapta”; unde sunteţi urmaşii lui Victor Morea, Viorel Caoveanu, Nuşa Demian, Toader Mateescu?–, nu cere oraşului, primăriei, primarului, să nu uite că „U” nu este al lui Walter, al Prodancei, al oricui, oricâţi bani ar avea ! „U”este unic, de neimitat, de nevândut, definitiv al Clujului!
NICOLAE STANCIU

Anunțuri

2 răspunsuri la FOTBAL, CĂLĂTORII, ISTORIE…

  1. adrian spune:

    Ma bucur sa constat ca esti in forma.Felicitari pentru articole.Drept sa-ti spun ma simt si eu mai bine in ultimele zile .Te pup.Hai Ardealul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: