Inginerii şi doctorii MAISTRULUI Ioan Mârza, ziarist…(II)

Pe-atunci, la Mina Aninoasa, maistrul minier Ioan Mârza se afirma nu numai prin munca îngrozitoare din subteran, cât prin felul aparte, nemineresc, în care vorbea şi se comporta, ce şi cum vorbea, de îi impresiona şi pe şefii săi ingineri. El, doar un maistru, dar făcut la rigoare, cu şcoală de maiştri şi conductori minieri absolvită cu brio, el se afirma şi în limbaj, vocabular, şi în scris, atrăgând atenţia celor de la personal, de la partid, ajungând într-un final la ziarul local „Steagul roşu”, iar după 1970 la noi, la judeţ, titular al al secţiei politico-economice a zarului. Dar maistrul, nu ne lăsa să-i spunem „maestru”, aşa cum era în fapt, ci numai maistru, cum era el la bază… În cariera sa de ziarist, maistrul a fost făcătorul, la propriu, a vreo 16 ingineri minieri, numărul nu e exact, întrucât atunci când i-a numărat, pentru curiozitatea noastră, nu era sigur dacă a uitat pe cineva, sau mai mulţi…Şi a doi doctori! Primul doctor în „organizare de partid”, din ţară, a plecat de aici, mai precis de la Hunedoara! Observaţi, însă, că şi atunci se purtau „ştiinţe” inventate, ca şi azi, că organizarea de partid nu era o ştiinţă, dar doctorii în aşa ceva s-au înmulţit! După ce ziaristul, maistrul minier Ioan Mârza l-a lansat pe primul: Constantin Dumitrescu! Fostul secretar la municipiul de partid Hunedoara a atras imediat atenţia „tovarăşei”, iar „tovarăşul” l-a promovat repede la CC, în Bucureşti! Unde, după o vreme, a ajuns viceprimarul Capitalei, în mandatul lui Ion Dincă-te-leagă, socrul lui Badea de la Dinamo şi al lui Popoviciu, omul de casă al lui Băsescu şi de…casa fiicei sale mari. După care, refuzând promovarea ca prim-secretar la Vaslui, din cauza soţiei blonde, tot o blondă, tradiţie la primăria Capitalei, C. Dumitrescu a ajuns directorul fabricii de ulei din Oradea, mai apoi a fost iertat şi a ajuns vice la Consiliul popular judeţean Bihor…
Dar, maistrul Mârza se afla şi în spatele unor cadre didactice, titulare sau asociate, la „Ştefan Gheorghiu”, cărora le trimitea seară de seară, cu acceleratul de noapte, prelegerile ce trebuiau să le susţină „profesorii” a doua zi în faţa studenţilor…
Sigur, aici nu contestă nimeni valoarea, prestigiul şcolii de ingineri minieri din Petroşani, unitate de elită a învăţământului superior din România! Dar, ca şi azi, profitorii vremii, „tovarăşii cu munci de răspundere” , evident de la partid, dar numai de la anumite niveluri ale ierarhiei de partid, care nu aveau studii superioare, şi nu mai ţinea fără studii, ca pe timpul lui Gheorghiu-Dej, auzeau de maistrul Mârza, şi ne pomeneam cu el detaşat la vila 7 de la Geoagiu-Băi, la stors creierii pentru o lucrare de licenţă în minerit tovarăşului secretar…Dar fiecare teză a maistrului era originală, nu aceeaşi pentru cei 16 sau nu ştiu câţi „licenţiaţi”, de către maistrul Mârza, adică maestrul nostru…Ba chiar şi numeroşii absolvenţi de IMP rugbişti sau fotbalişti, la Şttinţa şi la Jiul, erau mai studenţi decât tovarăşii „cu munci de răspundere” la partid…Şi, îmi amitesc că la meciul de pomină Jiul-Poli Iaşi, din 25 mai 1975, când a luat foc vechiul stadion, din lemn, de la un muc de ţigare căzut în crăpătura dintre scândurile tribunei, ticsită cu coji de seminţe uscate, când arbitrul Gheorghe Limona a întrerupt jocul şi a strigat: ” La vestiare!”, Şoany Naghi, pe care presa l-a botezat, când era la Oradea, N.Alexandru, s-a speriat:”Proiectul meu de diplomă e acolo!”… Dar, răutăţile, tot ca azi, pentru mascarea abuzurilor de partid, muşcau şi-n studenţii sportivi din Valea Jiului. Nava-amiral a presei de-atunci, „Scânteia”, chiar titra la un moment dat: „Judecând după numărul inginerilor, Bucureştiul pare cel mai mare bazin carbonifer din ţară”, cu referire directă la absolvenţii de IMP foşti rugbişti la Ştinţa, veniţi din Capitală tocmai pentru a face studii, dar ziarul omitea faptul că, mai ales, rugbiştii sunt sportivi de calitate, că rugbiul este un sport de elită, practicat predominant de intelectuali! Dar şi fotbaliştii, la încheierea carierei, au devenit ingineri adevăraţi la minele unde au fost angajaţi, aproape fără excepţie!
Nici rugbiştii, nici fotbaliştii ” de Petroşani” nu erau ingineri
sau doctori făcuţi de maistrul Ioan Mârza, ziarist de clasă, maestru al nostru, Dumnezeu să-l odihnească, şi e mare păcat că redacţiile de azi nu au un aşa maistru… maestru în ziaristică! Şi iartă-i, Doamne, păcatul de a fi produs ingineri şi doctori, şi măcar pentru orgoliul că lui nu şi-a procurat nici o diplomă de inginer, şi, cu atât mai puţin, de doctor!…
NICOLAE STANCIU

P. S. Se scrie „maistru minier” pentru că „minier”este adjectivul care defineşte substantivul „maistru”;  se scrie „miner” când este substantiv!

2 răspunsuri la Inginerii şi doctorii MAISTRULUI Ioan Mârza, ziarist…(II)

  1. adrian spune:

    Ce l-a împins sa renunte la meserie? Care chiar e frumoasa si plină de surprize,uneori f. periculoase.Eu am propria mea viziune,poate nu tocmai ortodoxă,era mai usor să-i slujească pe cei care deţineau puterea, decât sa-si ajute ortacii,de care sigur era legat? Cum a evoluat, totusi, interesant.

    • A evoluat fantastic! Citea enorm, ştia multe din multe domenii, dar şi să tragă la măsea, exact ca minerii de rând…Iar mina Aninoasa, cum ştii, era mai grea şi decât cea de la Lupeni, deşi mai de adâncime…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: