CÂT NE COSTĂ IARNA?…

…În afara vieţilor răpuse de ger, iernile româneşti, mereu mai grele, şi, întotdeauna!, venite pe nepregătite, de parcă ne aflăm în această arie climatică de ieri, nu de când există teritoriul ăsta căruia îi spunem, uneori, tot mai rar adică, Ţara, iernile, spuneam, sunt tot mai costisitoare! Trăitorii de la bloc, dar şi cei de la case, mai puţin îmbuibaţii de la vile, o blestemă pentru facturile, anual, tot mai umflate, inclusiv prin artificiul de transformare a consumului de gaze din metri cubi în kiloWati/h, dar şi prin alte făcături. Cum ar fi preţurile „de criză” plătite în fiecare iarnă furnizorilor de gaze din…URSS, pentru că responsabilii cu aprovizionarea de la noi preferă să nu încheie contracte ferme, ci de criză, din care îşi trag şi ei partea, poate nu pentru ei , ci pentru partid, că e an electoral şi e necesară mita de vot… Copiii nu se mai bucură, că mulţi trebuie să înfrunte nămeţii până la o şcoală prea îndepărtată, prin reforma funeristă a învăţământului, se bucură doar televiziunile, în tembelismul de a ne asigura că ” românii au luat cu asalt staţiunile montane de pe Valea Prahovei” , care de fapt nu pot adăposti mai mult de vreo 100000 de oameni, dintre care nici jumate nu schiază, dar toţi sunt îmbrăcaţi ca…schiorii, şi pentru ca să inducă panica în mase că ne va lua dracu de ger şi viscol…Pe noi, însă, nu ne ia nici dracu, numai dracii, când ne dăm, târziu, seama că nu avem ce alege, că oricine ar fi la timonă tot în vrie ne conduce, fiindcă ori nu ştiu, ori îs la fel de proşti ca ăia care votează… Dar iarnă săraca e duşmanul de moarte al transporturilor–de orice fel. Când cade prima ninsoare, iar dacă e urmată şi de un viscol, România îngheaţă, paralizează, moare…Trenurile se opresc, maşinile nu pornesc, marea se zburleşte, noroc că nu mai avem flotă, şi nu ni se blochează vapoarele, aeroporturile nu mai operează pentru avioanele companiilor noastre, care nu au bani pentru degivravrea aparatelor de zbor… Dar, după prima zăpadă căzută, a doua zi, un domn Epure, de la AND, explica la tv că s-au cheltuit miliarde de lei pentru deszăpeziri…Care deszăpezire, domnule, că iarna a început ieri, i s-a replicat, şi-apoi să vezi şi să auzi bâlbâială epurească…(Am zis: AND, adică Administraţia Naţională a Drumurilor, numele vechi, dar mai…propriu al actualei CNADN, denumire mai complicată şi mai tembelă, conţinând de două ori acelaşi cuvânt : Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, pentru că AND chiar ADMINISTRA reţeaua rutieră a României, până la politizarea conducerii acesteia, ultimul Mare Director General al AND, Dănilă Bucşa, fiind…epurat de ministrul Băsescu, fiindcă nu a aderat la PD… De-atunci, la conducerea acestei foarte importante şi tradiţionale autorităţi publice s-au perindat vreo zece politruci neaveniţi, nişte activşti nepricepuţi dar furăcioşi…)
Sume enorme se cheltuiesc aiurea, numai pe drumuri nu ajung, nici măcar cât poate lopăta zăpadă premierul Boc în 4 minute, zeci de comandamente centrale, judeţene, locale se acoperă cu tone de programe de întreţinere a drumurilor, avem utilaje, unele chiar moderne, care sunt scoase la defilare în faţa camerelor de luat vederi, reporteriţele cad pe spate, nu că le-ar fi străină mişcarea asta, utilaje care înţepenesc tocmai când e nevoie de ele, din lipsa carburanţilor, că banii numai ce s-au consumat, nu se ştie pe ce, sau nu au voie să meargă unde e necesară prezenţa lor, pentru că poliţişti mai miliţieni le opresc fiindcă nu au vignetă, şi atingem aerul tare al înălţimior care ne ia minţile cu totul, că aşa cretini instalaţi pe funcţii importante nu pot zămisli numai românii, fiindcă şi miliţienii trebuie să fie „de partid”, nu-i aşa? Televiziunile scot de la arhive ziare cu poze din iarna grea a anului 1954, când România nu s-a blocat, deşi mergeam la şcoala de la „Troiţă”, în Sebeş, print-un culoar cu mult peste înălţimea mea, şi nu erau utilaje, dar Ţara era locuită de OAMENI, care ieşeau cu lopeţile şi măturoaiele la zăpadă şi nu aşteptau să vină comandamentele de mute fuşte, ca azi, să îndepărteze zăpada…Acum vreo 15 ani am cunoscut pe unul dintre anonimii drumari, de fapt unul celebru în meseria sa, inginerul Titus Filimon, cu ascendenţe devene, dar consacrat în Capitală, aproape de amintitul Dănilă Bucşa… Care mi-a povestit că între Bucureşti şi Castelul Peleş, întotdeauna, indiferent de vitregia iernii, NICIODATĂ nu s-a întâmplat ca drumul să nu fie..negru, adică deszăpezit! Asta, spunea el, datorită faptului că pe acest traseu „regal” s-a păstrat tradiţia meseriei de picher, transmisă din tată-n fiu, generaţii de-a rândul, care picheri, la primul fulg de nea, ieşeau pe drum cu mătura, lopata, roaba cu nisip amestecat cu sare, şi-şi făceau rondul cât timp era nevoie…Dar nici picheri nu mai avem. Ne-am modernizat. Avem utilaje. Scumpe, costisitoare, dar care înţepenesc la primul fulg de nea…
NICOLAE STANCIU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: