Pseudocronica etapei(11) …Şi amintirile ne dor !

Jenant! Mai mult. Este ridicol, dacă n-ar fi înfiorător! În România, Ţara mea de dor şi jale, de fapt de… jele, sâmbătă, cu câteva ore înaintea finalei C.L., sau C1, dintre Manchester United şi FC Barcelona, la cea mai importantă emisiune informativă a zilei a unei televiziuni, care, se pare, trăieşte exlusiv pentru a imita proteveul, primele opt ştiri de sport, de fotbal adică, au avut ca obiect, ce altceva?, decât Cupa României, Gigi, Steaua, MM, şi de la capăt, în reluare, aceleaşi baliverne cu şi despre cei numiţi !!! Peste două ore urma să înceapă Finala, Marea Finală, dar la Antena 1, o blondă ochi alunecoşi, minte nema citea, în veselie şi tembelism, aceleaşi înscrisuri pe un prompter virusat el însuşi, despre zicerile … captivante ale fanfaronului naţional, de parcă pământul s-a oprit în loc să afle ce a mai făcut Gigi al lor! Lor,al jurnaliştilor adică…Cei (prea) mulţi care cred, sunt convinşi că tot ce face şi spune idolul lor, când în discuţie nu se află…idolul şef, Hagi, înseamnă o ştire de sport, un fapt, un eveniment, neobservând că toate sunt platitudini, dacă nu tâmpenii…Se vorbeşte despre „cucerirea” Cupei de către Steaua , mai mult şi total aiurea, decât despre succesul european al echipei militare din 1968! Când de fapt, victoria recentă asupra rivalei eterne, Dinamo, se datorează exclusiv întâmplării că un craiovean disperat a înscris…autogolul victoriei unei echipe neputincioase, patronată de un fanfaron de profesie… Că nici cioban nu mai este…Dar nici Domn !…
Fapt ce mă îndeamnă să-mi pun unele întrebări neplăcute şi despre Andone al meu… Cel drag, dar cam şifonat de când chiar crede că Dinamo mai e ceva din ce ştie el, din adolescenţa sa…Adică de pildă, Ioane dragă, cum ai putut crede că ar fi ceva de capul oltenilor fugiţi din Craiova de groaza lui Mititelu ?! Păi, dacă era ceva de capul lor, Craiova era sus, nu la retrogradare! Dar, mă rog, faci ce vrei, tu ştii ce faci… Eu ştiu doar că mi-ar fi fost mult mai confortabil să scriu cronici sentimentale despre cum ai relansat Dinamo ca echipă de calibru…
Apropo de scris şi de jurnalişti. Cititorii noştri nu trebuie să înţeleagă că acum eu chiar doresc să contribui la…judecata de apoi a jurnaliştilor, a cărei necesitate am invocat-o în finalul cronicii trecute. De aceea, şi din lipsă de hiperbole, metafore şi alte figuri de stil, nespuse încă de alţi confraţi, nici despre Finala de pe noul Wembley nu voi scrie prea multe. Risc, însă, să fiu chemat la… judecata imediată de către toţi acei care au iubit Corvinul anilor 80 şi s-au aflat destul de des în tribunele…îmbătrânitului stadion hunedorean, dacă mint când afirm că noi, adică eu şi judecătorii mei invocaţi, am mai văzut aşa ceva, asemănător, la scară mai mică, e drept, dar sunt sigur că senzaţia despre ce şi cum joacă Barcelona nu ne e străină…Iar felul acela de joc, leger, de plăcere, aparent fără efort, fără transpiraţie şi tricouri ude, fără încrâncenare, nervi, înjurături la pierderea unei faze, la o ratare, la două, la trei…Şi asta am mai văzut…În plus ! De la Petcu încoace, până la acest irepetabil Messi, categoric cel mai mare fotbalist al Lumii, de după Pele, eu nu am ai văzut vreun fotbalist care să joace cu atâta legeritate, veşnic zâmbind, fotabalul părând, în interpretarea lui, chiar o joacă, nu doar un joc…Dacă tot e să fiu judecat, aş mai spune doar că Barcelona a avut meci mult mai greu, chiar câştigat cu 5-1, cu Şahtior Doneţk, decât ăsta cu M.U. Şi aş mai adăuga că aproape septuagenarul Sir Alex Ferguson, pentru a nu transforma tremurul mâinilor în boală cronică, merită omagiul FOTBALULUI Lumii, şi o pensie pe măsura staturii sale uriaşe în această lume nebună! La mulţi ani, Sir !
Să coborâm, însă, din aerul tare al înălţimilor, unde Barcelona a ridicat fotbalul, la noi, în balta noastră rău mirositoare, în care ceea ce la unii se cheamă fotbal, la noi se reduce la ce a mai făcut, ce a mai zis marele Gigi ! Şi, răsfoind vechi tăieturi din ziare, constat că, de pildă, pe la sfârşitul mileniului trecut, „regele” Hagi a fost făcut, de preşedintele Constantinescu, Comandor al Ordinului „Serviciu Credincios”. La egalitate cu medaliaţii olimpici de la Sydney…Foarte bine! Aşteptăm cu interes ziua în care Spania sau Argentina îl vor declara pe Messi „rege”, poate amândouă… Poate Spania nu… Că are deja unul. Şi bun. Viu… Acolo nu e hemoragie de regi, ca la noi. Unde îl avem pe Mihai, şi clanul lui, la curtea căruia a simţit aşa un fior de servilism până şi Mihai Gâdea, ce-l credeam un demn purtător de creier, avem şi regii ţiganilor, nu se ştie câţi, de împăratul Iulian nu se mai aude, avem regele şi regina manelelor, regii asfaltului, regina berii. Se pregăteşte fanfaronul Becali, ca rege al speciei… Apoi MM, ca rege al lingăilor… Aţi văzut cum se dădea cu capu’ de gazon, la golul nefericitului oltean fără nume, la necăjita finală a Cupei României…Vă imaginaţi vreun oficial al Barcelonei făcând la fel??? Probabil, şi de-asta Barcelona a ajuns acolo sus. Unde a fost şi Steaua în 1986, dar nimeni de la acea echipă nu s-a dat cu capul de pământ… De aia era campioana Europei…
Tot pe atunci ne preocupa nevoia ca Naţionala să înveţe să joace fără Hagi. Ca şi azi când trebuie să înveţe să joace fără Mutu, fără Chivu…Fără Hagi antrenor…A fost, am văzut, a calificat-o pe Slovenia la Mondialul asiatic, de ce mai încălziţi ciorba stătută cu el? Nu a crescut cu nimic de-atunci…În schimb, am avut inspiraţia de a atrage atenţia asupra antrenorilor debutanţi Olăroiu şi Dumitrescu, chiar acum 10 ani. Şi scriam cam aşa: ” Fără să strălucească în cariera de jucător, Olăroiu pare ca antrenor mai matur decât este, serios şi prin faptul că înainte de debut avea categoria I de calificare ca antrenor”… Iar mai departe am zis că Olăroiu va completa fericit grupul antrenorilor pe care îmi place să-i numesc „meseriaşi intelectuali”, referindu-mă şi la Ilie Dumitrescu, dar subliniind că instabilitatea sa emoţional-temperamentală îi va dăuna…Timpul l-a confirmat pe Olăroiu, Meme nu l-a confirmat, şi a plecat din nou în deşert, oricum mai…răcoros decât balta din Ghencea…Cu Ilie, rămâne cum am zis…
Nici acum un deceniu nu prea străluceam la fotbal, dar măcar aveam arbitri şi arbitraje de clasă europeană…Ion Crăciunescu era arbitrul…arbitrilor, ca şef al CCA, ales după abandonurile primilor doi potenţiali îndreptăţiţi preşedinţi, Adrian Porumboiu şi Mircea Neşu ! Urmaş al …şcolii vâlcene de arbitraj, deschisă de Nicolae Dinescu, dar precursor al lui Gheorghe Constantin, al fiului acestuia, Augustus, şi al propriului fiu, Ion Crăciunescu, chiar fără palmaresul lui Nicolae Rainea ( 3 turnee finale de CM, 1974,1978, 1982, Finala EURO 80, RFG-Belgia 2-1, finala CCE 83, Hamburger SV- Juventus Torino 1-0, care l-a supărat rău de tot pe preşedintele UEFA de atunci, Artemio Franchi…Omul a sperat că Rainea, ca urmaş al Romei, va fi mai… latin decât neamţ), Crăciunescu a rămas singurul arbitru român clasat, vreodată, pe locul 9 în Europa ! Iar alături de ardelenii Mircea Neşu şi Ioan Igna ( ultimul român prezent la turnee finale de CM şi CE, deşi cam vinovat, după finala europeană din 1988, cu Van Basten în mare formă, de neconvocarea lui Crăciunescu la CM din Italia 1990), în CCA mai erau Patriţiu Abrudan, Mircea Salomir, Nicu Grigorescu, Porumboiu…Azi, nimic nu mai e!…
(Mai, 2011)

2 răspunsuri la Pseudocronica etapei(11) …Şi amintirile ne dor !

  1. adrian spune:

    Hai cu Barcelona , Romania si plecarea tanarului diamant.

  2. Batrânul Cronicar spune:

    ok. urmeaza

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: