Şi într-un an „mai slab”, sportul hunedorean era…Himalaya!

În arhiva personală dau peste o pagină de ziar îngălbenită de anii trecuţi peste vremuri… Un articol îmi reţine atenţia. Fără pretenţia unei analize obiective, cronicarul vremii se întreba, nu neaparat retoric, că pe atunci erau obligatorii răspunsurile „criticaţilor” la „semnalele” presei, cum şi ce s-a întâmplat de 1985 a fost un an atât de slab al sportului hunedorean?? Ce însemna un an slab al sportului? Concret : retrogradarea Jiului Petroşani din Divizia A; retrogradarea echipei de popice Jiul Petrila din prima divizie; rezultatele „modeste” ale celor 3 divizionare B de handbal, Utilajul Petroşani, Metalul şi Constructorul Hunedoara; echipa de volei Corvinul Deva nu a promovat în B; la tenis de masă nu am avut reprezentare divizionară ; două echipe de seniori şi trei de juniori de lupte libere nu au ajuns în turneele finale, naţionale. Că, în total, judeţul, sportul hunedorean au sărăcit cu 4 echipe în sistemul competiţional naţional !!! Prilej pentru cronicar de a se alarma şi a invoca trecutul recent, în care judeţul Hunedoara număra multe echipe divizionare la multe discipline, care, iată, şi atunci şi azi, par a nici nu fi fost…Cum este tenisul de câmp–cândva prezent în „A” cu patru echipe ( Cimentul Deva, băieţi şi fete, Jiul Petroşani, băieţi, Constructorul Hunedoara, băieţi şi fete), lansând în marea performanţă tenismani de clasă, Dumitru Hărădău, Adrian Marcu, Florin Manea, fraţii Orăşanu. Dar, se întreba cronicarul, unde este echipa de tenis de masă Constructorul Hunedoara, sau frumoasa echipă de handbal feminin a aceluiaşi club, construită de, pe atunci, tânărul antrenor Ioan Mătăsaru, azi decanul de vârstă al handbalului hunedorean, care parcă nici nu mai prea există, cum pare că nici măcar clubul Constructorul nu prea este…Şi scria acolo că o asemenea stare a lucrurilor cu greu poate fi lustruită de luciul medaliilor de la gimnastică, care „ia ochii”, dar numai la prima vedere… Care luciu, nici el nu mai e…
Iar asta se întâmpla într-un an în care, de pildă, la 18 mai 1985, ora 10,30, Marius Mărcuş a înfipt Tricolorul Românesc pe vârful Gurja Himal, 7193 m. Nu pe Everest, dar pe aproape… Iar asta o făceau nişte hunedoreni , poate demult şi de către prea mulţi uitaţi, componenţi ai Clubului Metalul Hunedoara…Marius Mărcuş, Avel Ritişan, Pavel Mureşan…A doua zi, pe 19 mai, au ajuns sus şi Avel şi Pavel. Cei trei hunedoreni, însoţiţi de trei şerpaşi, au bătut, în urmă cu aproape 26 de ani, prima…bornă românească pe Acoperişul Lumii!!! De la ei a pornit povestea lui Ticu Lăcătuşu, cel care, în 1995, a fost primul român ajuns pe Everest, prilej de fabulaţie jurnalistică:” Everest- pământ românesc”…De la ei, dar şi de la Dan Pichiu-Vifor, Vasile Lucaci, Ion Mărcuş, Ion Munteanu, Ion Brenciu , care, odată, erau echipa de alpinism Metalul Hunedoara, angrenată în Campionatul Naţional… A existat şi aşa ceva!…
Tot în 1985, într-un an mai slab al sportului hunedorean, mai înspre vară, trei atleţi de-ai noştri, Ella Kovacs, 800 şi 15000m, Petre Drăgoescu, 800 şi 1500m, Marieta Ilcu, sărituara în lungime, au paricipat la Universiada de la Kobe, Japonia ! Trei atleţi hunedoreni în lotul naţional pentru o foarte importantă competiţie mondială!!! Faptul îmi aminteşte că, la venirea lui Ştefan Beregszaszy în judeţ, un şef din Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, organism similar unui minister al sportului, Popa Ioviţă, spunea că Beregszaszy, venit în judeţ ca antrenor, va trebui să formeze măcăr încă un „optsutist” de lot naţional, cum a fost el … Şi, câţi atleţi a format Pişti până la Maria Cioncan, prima medaliată olimpică hunedoreană pregătită de un antrenor hunedorean ?! Aţi auzit de Beregszaszy ? Este cel pe care l-a executat mediatic „în direct” la o televiziune locală un „jurnalist”, în favoarea primarului penal al Hunedoarei. Primar care a folosit Corvinul ca agent în campania electorală, iar comemorarea lui Mişa Klein, câţiva ani la rând, tot ca publicitate de popularitate, cu participarea aceluiaşi „jurnalist”, care ne arăta la tv, ce făcea primarul de ziua tristă a morţii marelui fotbalist… Aşa că, Nicule, măcar o vreme, dă–te accidentat şi lasă-ne cu emisiunile tale servile, ca să nu zic altfel…( Am amintit aceste lucruri pentru că sunt legate de sport, chiar ticălos, fiind vorba de o alt fel de „perfomanţă sportivă”).
Şi, nu am pomenit nimic despre boxul hunedorean, despre cum antrenorul Pescaru începuse să lucreze cu Mihai Leu, cum tatăl acestuia, Nicolae, automobilist de raliu, îl ducea pe Mihai lunar la Bucureşti, unde se antrena special cu maestrul Eustaţiu Mărgărit, pentru a deveni campion mondial de juniori, la Havana, apoi primul campion mondial la profesionism, în Gemania… Şi nu am pomenit nimic de canotajul de pe lacul Cinciş, caiac-canoe la nivel republican, de titlurile naţionale la popice cucerite de Metalul, de arena de popice cea mai bună, de echipele divizionare de şah din Deva şi Hunedoara, de handbalistul Vasile Stângă, la care golurile marcate se numărau cu miile, plecat tot de la Hunedoara, unde era antrenat de Iuliu Voinea din Sebeş…
NICOLAE STANCIU

Anunțuri

Un răspuns la Şi într-un an „mai slab”, sportul hunedorean era…Himalaya!

  1. adrian spune:

    Recunosc ca sunt pe dinafara cu multe , dar e mult mai faina pseudo cronica , care traieste ,.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: