Dinamo a refăcut numele…scurt al antrenorului său: Andone!

Revenit la Dinamo, după…rătăciri prin nisipuri, insulele mărilor calde, ba chiar şi pe la…bulgăroi cu ceafa groasă, ori în Giuleştii altor dinamovişti, în căutarea gloriei pierdute sub Feleac, din vina unor „oameni de fotbal” pârâţi, de fapt nişte diletanţi îmbuibaţi, care schimbă antrenorii tot la 7-8… vineri, pe Ioan Andone îl văd (prea) mereu jenat de micimea jocului echipei sale! Şi-mi aduc aminte că-n urmă cu vreo 7 ani, tot cam pe vremea asta, mă entuziasma jocul lui Dinamo, condusă de Andone al nostru! Care a readus, la Dinamo, fotbalul-spectacol, de prea multă vreme absent de pe gazoanele-orezării româneşti.
Şi chiar sub titlul „AAANDOOONEEE!” scriam atunci, fericit, că aşa merită, aşa trebuie pronunţat/cântat numele antrenorului dinamovist! Cum îl pronunţa-cânta, prin anii 80, pe vremea lansării Corvinului în fotbalul nostru ca echipă de mare tehnicitate şi spectaculozitate în joc, la tribuna a II-a, foarte aproape de ceea ce se chema „masa presei”, un suporter înflăcărat. Care, indiferent de cum curgea jocul hunedorenilor, dar atunci, de regulă, curgea frumos, spectaculos, iar omul, avea, n-avea treabă, striga şi cânta: „Aaandoooneee!!!” (Ca Ilie Dobre: gggoooooolllllllll…) Iar alt suporter, ori cam surd, ori obsedat de rezonanţa şi contemporanietatea schimbărilor de lideri la Kremlin, îi răspundea: „Andropov!”- unul dintre cei vreo trei…muriţi înainte de apariţia lui Gorbaciov, groparul comunismului în zonă…
Şi aveam atunci bucuria de a-l vedea, în sfârşit, pe Andone mare antrenor! În sensul că după mulţi ani de „mamă a răniţilor”, de antrenor pentru… cazuri de avarie, cu salvări în serie de la retrogradare, la Sportul Studenţesc, la „U” Cluj, Farul, Petrolul, din nou Farul, apoi Braşov, şi o escală la Oradea, unde a creat o echipă ce i-a făcut probleme lui, la Dinamo, şi salvarea din ridicol a echipei compromise, pe rând, de Dinu, de Moldovan, Florin Marin, iar Dinu…
Şi a tras mult Andone de Dinamo, măcinată, dezorientată, dispărută din performanţă, până a reînvăţat-o jocul care aduce rezultate. Atunci însă a fost o chestie, bizară sau simplă coincidenţă, că vreo şapte meciuri la rând, au fost tot atâtea eşecuri pentru Dinamo cu Ando antrenor. Exact cât timp a fost şi Dinu o funcţie pe la fotbal. Când Dinu a plecat la club, ca să-şi rezolve pensia de colonel, că încă nu fusese făcut general, Dinamo juca nebuneşte şi câştiga…Cu pensia rezolvată, Dinu a revenit, Dinamo a început să se clatine…Mai întâi cu Rapid, apoi cu Gloria Bistriţa, şi s-a prăbuşit cu totul la Moscova, unde a anulat Spartakului ruşinea unui sezon întreg…Vă mai amintiţi? Dinu vorebea, că asta ştie foarte bine, despre ura sa funciară faţă de sovietici, iar nişte jurnalişti exaltaţi şi papagalici au reluat refrenul tembel:” Ne ducem după tezaur”, „Am venit să răzbunăm 50 de ani de comunism”… Dar, cum spuneam, au salvat prestigiul moscoviţilor…
Sigur, ce scriam atunci e valabil şi azi, şi nu încercam, cum nici acum nu încerc, o deturnare a răspunderii lui Andone spre alte cauze ale declinului echipei antrenate de el. Nu-l acuz nici pe Dinu. Cu atât mai puţin acum, când el are probleme mult mai grave, mai vitale, decât suferinţa sub comunism…Atunci, însă, după şapte eşecuri, Dinamo stălucea meci de meci, până la dezastrul…antisovietic . Acum, tot de vreo şapte meciuri, îl văd, îl aud pe Andone asumându-şi eşec după eşec, la Dinamo egalurile acasă se cheamă eşecuri!, şi mă bucură responsabilitatea sa, bunul simţ de a nu arunca vinovăţia şi asupra altor factori, la fel de răspunzători, dar nu la fel de responsabili ca el. Chiar aşa, Ioane, de unde până unde, şi de ce ai rămas singur la club, cu nebunii ăia pe cap, unii mai obosiţi ca alţii, de vârstă şi uzură, alţii de băutură, unii de prea-prinţi, alţii de prea blonde, majoritatea de prea becalişti, de la care ţi s-a tras şi plecarea de la Dinamo, după un titlu de campioană cu asemenea nebuni?!…
Veţi înţelege, stimaţi cititori hunedoreni, probabil mai bine mă vor înţelege cei contemporani lui „Aaandoooneee!!!”, că la vremea la care el este un veteran al meseriei în campionatul nostru, un fel de Andone „ăl bătrân”, depăşit doar de Viorel Hizo, ca vârstă, mi-e destul de greu să mă împac cu autocriticile sale pentru penibilul repetat al echipei lui. Cu atât maiu mult, cu cât situaţia asta dăunează viitorului imediat unui antrenor care, la maturitate, merita să savureze copios doar satisfacţii profesionale! Pe mâna lui Dinamo, Andone a ajuns mare antrenor! Tot Dinamo îi reface antrenorului său numele…scurt: Andone. Şi ne doare!…
NICOLAE STANCIU

2 răspunsuri la Dinamo a refăcut numele…scurt al antrenorului său: Andone!

  1. adrian spune:

    Nu-mi place Dinamo,Borcea,Badea si nici Andone.Ce sa fac?Cred ca e facut din acelasi aluat cu un fost prim-ministru, care ne punea să-i numărăm ouăle , el le-a arătat unui stadion intreg.Astfel de golani(mai adaug:Traore,Danciulescu,Marica,Moldovan etc.) nu merită sa le iei apararea, oricâte amintiri ale tineretii ai avea cu ei.Te-am pupat!

  2. Nu crezi că eşti prea dur? Ştii foarte bine în ce condiţii a făcut gestul, de neiertat desigur, dar cei vizaţi l-au iertat. Iar de la suflet nimeni nu-mi poate scoate bucuria de a fi fost contemporanul implicat în creşterea Corvinului şi jucătorilor săi!! Nici mie nu-mi place Dinamo! Nu cred că s-a înţeles altfel din text. În plus, am avut mari neplăceri profesionale la plecările hunedorenilor „mei” la Dinamo, pentru cele scrise atunci… Dar nu trebuie să justific nimic! Sunt cronicile mele „Sentimentale”. Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: