ANTRENORI ŞI PROFESORI…

Prin 1968, nou instalat la conducerea tehnică a Jiului Petroşani, Titus Ozon, odihnească-l Dumnezeu!, s-a răţoit o dată la puţinii ziarişti din preajma sa. Pe-atunci la un meci de „A” se adunau maximum patru ziarişti acreditaţi, reproşându-le modul de adresare, cu „domnule profesor”, ba chiar „tovarăşe”…Şi, zicea Ozon: „Ce profesor, care profesor? La fotbal eşti ANTRENOR! Atât! A-n-t-r-e-n-o-r! Nu profesor, nu jurist, nu inginer!” Peste ani, când inginerul Petre Libardi a ajuns antrenor, şi asistase la scena cu ziariştii, mi s-a adresat odată, după citirea unei cronici, aşa: „Vă rog să nu mai scrieţi „tehnicianul” Jiului Petre Libardi, fiindcă eu sunt… inginer”. Vorbind serios, apelativul profesor nu presupune neapărat calificarea antrenorului la nivel academic, cât, mai mult, dorinţa unora de a fi preţioşi, importanţi în exprimare, sau, în caz fercit, este expresia preţuirii cuvenite unor maeştri ai profesiei de antrenor. Care, însă, nu întâmplător sunt/au fost chiar PROFESORI, calificaţi, cu studii superioare, au şi predat, la propriu, meseria asta atât de ingrată. Precum Angelo Niculescu, Ion V. Ionescu- Jackye pentru apropiaţi, Constantin-Titi Ardeleanu, fie-i ţărâna uşoară!
Am avut şi noi pe-aici, pe meleaguri hunedorene, prin cel mai…fotbalizat judeţ din ţară, un Profesor autentic de fotbal, legitimat cu Diplomă de ANEF, şi chiar cu titulatura oficială sub care a venit şi a funcţionat, prin repartiţie guvernamentală în regiunea Hunedoara, pe la începutul anilor 60, aceea de „Profesor de Stat”, cu sediul în Deva şi cu birou la Sebeş, o dată pe săptămână. Era, a fost PROFESORUL MIRCEA MIRON, plecat prea devreme din lumea asta, Dumnezeu să-l aibă în pază! Prin şcoala căruia au trecut sute de elevi şi jucători de fotbal din liceele şi echipele devene, fost profesionist veritabil şi în conducerea sportului judeţean.
Din câte-mi amintesc, moda de adresare cu PROFESOR, în fotbal a apărut ca un fel de aură lui Gheorghe Constantin, în semn de preţuire pentru cine şi ce a fost el ca fotbalist la C.C.A., în sensul „profesor de fotbal” între colegii săi, poate la fel de buni, dar nu la fel de lipiţi de gol. Şi, poate, pentru a neutraliza tentaţia unora de a-i atârna marelui fotbalist porecla, mai jignitoare, „Crăcănel”…
Mi-am adus aminte de …antrenori şi profesori în fotbal zilele trecute, când la o televiziune, la o rubrică de ştiri de sport, o cititoare de-asta de prompter, ochi alunecoşi, inimă zburdalnică, fără multă minte, că dacă ar avea nu ar citi mecanic toate inepţiile, fanteziile şi prostiile unui editor exaltat, care nici pe el nu-l prea scoate mintea din casă, şi zicea blonda, altfel arătoasă pe-afară, citind ceva despre, bineînţeles, Steaua, că PROFESORUL Ilie Dumitrescu a făcut sau a zis nu ştiu ce…Acum, eu înţeleg că emisiunile şi ştirile de sport ale tuturor televiziunilor, inclusiv TVR, din păcate, virusată şi ea de germenul Becali, şi-au pierdut minţile şi nu văd, nu aud decât pe fanfaronul patriei, şi în campionat nu mai există decât Steaua! Dar a-l face profesor pe noul antrenor după doar trei meciuri, este chiar prea mult! Chiar şi pentru unii care şi-au pierdut demult simţul măsurii, ba şi bunul simţ…
Lui Mircea Lucescu nu-i spune nimeni profesor! Nici economist. Ci, simplu: ANTRENOR. ŞI este!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: