Silviu Prigoană, preoţii şi foarte mulţi…mute fuşte

Poate că acum, când sunt mai aproape de…loc cu verdeaţă, şi chiar cred că mă simt mai interesat de Biserică, de Cele Sfinte, şi când tocmai mă întrebam: oare ce-o fi păţit Silviu Prigoană?- de nu l-am mai văzut pe televizor, iată-l pe musiu făcând valuri, să se vadă, să se audă, că n-a murit… Dimpotrivă! S-a întors plin de idei, iniţiative şi acţiune, propunând o lege ca popii să nu mai fie plătiţi cu salarii de la buget, că-şi trag ei bani destui de la slujbe, căsătorii, botezuri, înmormântări, şi alte asemenea plăceri…Cum ziceam, nu pot fi eu avocatul popilor, chiar dacă vârsta m-a mai luminat şi mă obligă să mă uit mai des spre… Eminescu, strada Eminescu, din Deva, pe care se află cimitirul, cu mormântul gata de a-l primi pe păcătosul de mine…De preoţi chiar nu mă simt apropiat, deşi îl preţuiesc pe popa Mircea, pentru curajul de a se fi aflat, în 22 decembrie 1989, în balconul „revoluţionarilor” din oraşul pomenit, şi, de vreo 12 ani,…potcovit cu primarul Mircia, care nu era la revoluţie, dar trăieşte ca un nabab de pe urma ( şi a) lui Mircea, preotul !
Când, în copilărie, îmi petreceam vacanţele pe Valea Sebeşului , la Şugag, mai la munte, că aşa era teoria cu aerul de munte, sănătate curată este! etc., l-am văzut de multe ori pe popa Ghiţă ieşind beat rău din crişma lui Ion Moga, înjurând de toate cele, apoi, la şcoală, pe clasa întâi am mai prins orele de Religie, care pentru mine erau cele mai urâte, că popa ce le ţinea tot avea ceva cu perciunii mei, cu palma în care mereu îşi făcea loc o nuia, nu era îndrăgit precum învăţătorul nostru, domnul Ioan Raica, al cărui nume se află scris azi pe Muzeul oraşului Sebeş, din Casa Zapolya… Aşa că îndrumarea mea către Biserică s-a amânat până-ncoace… Încoace de tot, că în decembrie 1989 au ieşit vorbe că mitropolitul Timişoarei, Corneanu, a închis porţile Catedralei Mitropolitane, ca studenţii să nu se refugieze la loc sfânt, pentru a scăpa de „fumigenele” lui Chiţac, vorbe confirmate şi la „Procesul de la Timişoara”, început în 8 mai 1990…
Dar, mai întâi coleg de… pagină într-un săptămânal devean, apoi mai apropiat colaborator la un radio local, preotul Mircea Mihuleţ, parcă tocmai pentru a demola teoriile lui Prigoană, a făcut din jurnalism al doilea job, şi preda religie la şcoală, ca din trei lefuri să poată trăi decent, nu ca popii din trecutul aşa-zis comunist… Plătiţi prost şi atunci, la fel ca ospătarii şi frizerii, ca medicii, ca dascălii, pe teoria, actualizată de Prigoană, conform căreia la ăştia să nu le dăm salarii mari că le completează cu bacşişuri şi ciubucuri, mai un leu, mai un pui, mai o raţă, un pachet de Kent, o sticlă de wiskey , ba chiar benzină, spre finele epocii de aur…Unde vrea să ne întoarcă parveniţi de soiul lui Prigoană, ridicaţi din gunoaie, el la propriu, mari teoreticieni ai capitalismului şi economiei de piaţă, care ne întorc maţele cu nesimţirea lor ambalată preţios şi pretenţios în bogăţii furate, care au dus, tot ce s-a construit în comunism, la ei acasă! Şi-s mulţi, prea mulţi, ca să mai poată fi stârpiţi, măcar anihilaţi, daţi jos de pe micile ecrane, din parlament, din guverne, din fruntea termo şi hidrocentralelor , companiilor miniere, centralelor sindicale, din consilii de administraţie, sute de agenţii şi alte invenţii devoratoare de fonduri, bugetofage adică, care de fapt au provocat şi adâncit criza la noi, împreună cu băncile şi firmele străine de asigurări şi administrare a pensiilor private, dar obligatorii în România, numai în România!!, care au păpat fondul de pensii, fondul de sănătate, şi Ţara în general ! Şi vin acum nişte alde Prigoană, ca exponent toxic al tuturor videnilor, bercenilor, ţânţărenilor, năstăşeştilor, cocoşilor şi cocoşatelor lor, activiştilor lor, nişte vorbeţi profesionalizaţi , lipiţi de ecranele televizoarelor, de multe ori deodată pe câte două, scoşi din debaralele studiourilor ori de câte ori Zeus cere să fie intoxicat poporul său, care, de-o vreme, nu mai prea pune botul la porcăriile lor…Care nu mai încap de preoţi, de dascăli, de medici, şi, după o nenorocire în care ard bebeluşi, caută răspunderi personale, de parcă nu sistemul conceput de ei ar fi răspunzător !!! Nişte… mute fuşte ne acresc viaţa, care şi fără ei era amară…
NICOLAE STANCIU

4 răspunsuri la Silviu Prigoană, preoţii şi foarte mulţi…mute fuşte

  1. floricel spune:

    Apropos de gunoieri si gunoaie,
    Va plac tulumbele divers colorate care „decoreaza” imaginea orasului?
    Mi se pare ca sunteti o persoana cu principii europene si nu numai(ex.Las Vegas),sunt curios sa stiu daca ati mai vazut pe undeva pe unde ati fost, in buricul targului asemenea „ornamente”?
    Deasememnea, stiindu-va om cu principii,veti merge sa depozitati deseurile(pet, hartie, etc)traversand orasul cu plasa???

  2. Am înţeles că sunt doar expuse propagandistic şi electoral, şi abia apoi vor fi amplasate pe platformele menajere…

  3. floricel spune:

    Sa inteleg ca trebuie sa vada si vizitatorii orasului??Pt ca, „propagandistic” puteau fi puse si in spatele blocurilor, unde duce lumea de obicei gunoiul,(daca nu il arunca pe geam), nu in fata la Ulpia,sau pe trecerea de pietoni de la piata. Ce spuneti??Din punct de vedere estetic si practic?!Mi-ar place sa va vad cu peturile in plasa traversand orasul si sa va opreasca cunoscutii sa va intrebe ce carati?!!

  4. Observ că nu vă interesează tema postului şi vă preocupă doar cum mi-ar sta cu sacoşa plină cu peturi traversând oraşul.Mă luaţi la rost de parcă eu am amplasat tomberoanele lui Mircia. De ce nu-l întrebaţi pe el???

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: