Rămâne cum ne-am înţeles: Doar Germania!…

…dă semne şi impresia că a venit în Africa de Sud pregătită să joace un campionat de fotbal, chiar Mondial, referindu-mă, evident, la marile favorite, laureate mondiale şi/sau europene, mai vechi sau mai noi. Dintre nominalizatele în cronica precedentă, între care intenţionat nu am aşezat-o pe Argentina, şi voi explica de ce, nici campioana Europei, Spania, prezumtiv considerată cea mai solidă şi consolidată , atât prin palmares cât şi prin evoluţiile demonstrate cu brio, ca fiind bazate pe o idee proprie de joc, aplicată de fotbalişti valoroşi, tehnici şi puternici, nu a reuşit un rezultat care să confirme aşteptările suporterilor, şi nu numai ale acestora, în compania mult mai slab cotatei Elveţia! Iar meciul celor două echipe, conduse de antrenori cu impresionante cărţi de vizită, a evidenţiat cel mai convingător rolul antrenorului în exprimarea echipelor, dispută în care, momentan, Ottmar Hitzfeld l-a învins pe Vicente Del Bosque, cel puţin prin aşezarea în defensivă şi marcajul elastic asupra vedetelor iberice… hiperalintate.
Cam la fel stau lucrurile cu… vecinii lor lusitani, dintre care nici măcar superlicitatul Cristiano Ronaldo nu s-a descurcat în faţa mai modeştilor, dar mai dedicaţilor ivorieni, care stau acum în…coasta portugalilor(sic!). Ca să nu zică cineva că sunt fatalist, după 16 meciuri, şi luptele de-abia de-acum se vor ascuţi, hai să accept că, oarecum, Brazilia s-a descurcat cât de cât cu încrâncenata reprezentativă a unei… alte lumi,Coreea de Nord.
Dar, impresia generală, asta rămâne, că nemţii, care sunt echipaţi genetic cu seriozitate şi responsabilitate, au venit în Africa la muncă, nu la …ascultat vuvuzele.Care sunt mai insuportabile decât pericolul jafurilor stradale sau din hoteluri. Desigur, mai puţin expuşi sunt coreenii nordici, care nu au voie să iasă din clădire şi de la care nici nu e cine ştie ce de furat…
Să-mi ţin promisiunea şi să vă spun de ce am evitat referirile la echipa Argentinei. Pe scurt, pentru că niciodată nu l-am simpatizat, nici nu l-am considerat vreodată cel mai mare fotbalist al lumii pe Diego Maradona! Dimpotrivă! Iar comportamentul său de vedetă răsuflată, complexată, aducând mai mult a circar de bâlci decât a antrenor, fost , poate încă, pasionat consumator de droguri şi femei, un fel de Mutu la scară mult mai mare, epigonul român neavând nici un palmares care să-i acorde circumstanţe atenuante, precum fostului…butoiaş atomic, dinaintea…napolizării sale. De aceea,probabil, şi victoria destul de chinuită cu Nigeria, obţinută tot numai pe seama jucătorilor, că despre antrenor…Priviţi-l, vă rog, şi spuneţi dacă nu am dreptate. Dar, legat de Maradona am şi o mare bucurie, o mare satisfacţie, care s-a petrecut, exact în 18 iunie, acum 20 de ani, chiar la pomenitul Napoli, pe stadionul San Paolo, în meciul al treilea al României de la Coppa del Mondo. Cu Argentina! 1-1. Cu Maradona pe teren. Dar şi cu hunedorenii „mei”, Michael Klein, Andone, Rednic, Mateuţ în reprezentativa noastră! Ceea ce e mai important pentru trecutul fotbalului românesc!
Vom vedea ce ne aduce viitorul…
Nicolae Stanciu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: