Despre morţi, numai de bine!…

Nu stiu cat de adevarat, cat de drept este acest adagiu romanesc si crestin. Mai ales ca în ritualul ortodox de înmormantare exista practica de a fi ridicat în slavi orice prapadit de mort, oricate rele si faradelegi ar fi savarsit respectivul in viata lui pacatoasa, uneori cu atata patos ca plange toata îndoliata adunare dupa unul pe care nu ar fi dat doi bani in timpul vietii… Dar stiu foarte precis, sustin cu tarie si inversunare, ma bat cu oricine ar sutine contrariul, că OAMENII despre care veti citi in continuare merita cu prisosinta, si chiar cu un plus de generozitate si recunostintă, sa vorbim NUMAI DE BINE despre EI !!!

Eventual sa facem tot ce se poate ca uitarea sa se aseze cat mai tarziu peste amintirea trecerii lor prin locurile pe care le-au innobilat. Ba, chiar sunt convins ca ar fi foarte crestineste sa-i influentam pe cine trebuie,pentru eternizarea amintirii acestora, in locurile pe care ei le-au marcat cu actiunea si viata lor! In Transilvania si-n Banat, aproape pe oricare drum te-ai afla, sau pod vei traversa deasupra atator cursuri de ape, vei calca pe urmele unui mare drumar si podar, numit Titus Ionescu.Renumit constructor de drumuri, laureat al Premiului National Anghel Saligny, pentru podul peste Mures de la iesirea din Deva, spre Brad, fondator al Asociatiei Profesionale de Drumuri si Poduri Bucuresti, fondator si primul presedinte al Patronatului Drumarilor din Romania, primul si singurul patronat national cu resdinta in Deva, inginerul Titus Ionescu a fost si mentor al catorva promotii de directori si inginer-sefi in specialitate, care manageriaza azi diverse santiere si firme de profil in judet si-n tara. Iar firma pe care a condus-o pana la pensionare, in 2004, Directia Judeteana a Drumrilor– R.A.Deva, era la data aceea cea mai puternica, mai productiva, mai performanta dintre cele 42 similare din tara! A fost prima firma de drumuri de interes judetean autorizata sa lucreze la reabilitarea soelelor nationale! Si tot la Deva s-a lansat in premiera nationala tehnologia reciclarii asfaltului in mers cu un lant de utilaje Marini, achizitionate cu forte proprii imediat dupa 1990.Fapt de mare curaj la vremea cand asa ceva era suspectat de manevre necurate, suspiciuni cultivate de conducatori vremelnici si nevolnici ai judetului, sprijiniti de jurnalisti servili.

Astazi, dupa 5 ani, acea firma practic nu mai exista! Dar, dupa noile obiceiuri nimeni nu raspunde de nici o disparitie…
Tot un constructor de anvergura a fost si Viorel Danila. Venit din Capitala, cu entuziasmul specific santieristilor de vocatie, pentru a construi sistemul energetic Rau-Mare-Retezat,a ajuns nu doar sa-si vada visul implinit, respectiv sistemul de hidrocentrale in cascada, de la Rau de Mori la vale, precum si cel mai inalt baraj de anrocamente din Europa , dar a ramas si om al locului, stabilit definitiv in muntii pe care i-a innobilat cu salba de lumina si progres. Unde a si fost inmormantat . Doar o dorinta nu i s-a implinit… In 1990, in Duminica Orbului ,la primele alegeri libere, am fost la Viorel Danila , la Rau de Mori, sa-l intreb pentru ce voteaza, ce isi doreste de la primul scrutin democratic,si mi-raspuns simplu, scurt: Un Parlament care sa dea legi bune!

Asa ceva inca nu s-a intamplat. Poate si pentru ca in Parlament nu ajung oameni in stare sa mute muntii din loc. Precum Viorel Danila … Pe vremea cand miscarea sportiva hunedoreana, asta era formula de definire a fenomenului, era un reper, un punct cardinal al sportului romanesc,profesorul Mihai Banulescu era o personalitate marcanta in materie! Contaminat si el, ca multi altii,de dinamicitatea si entuziasmul creativ ale lui Bela Karoly, profesorul Banulescu s-a aflat tot timpul in efortul edificarii centrului olimpic din Deva. Mutarea lotului de la Onesti, instalarea provizorie la sala liceului de Constructii, constructia in timp record a salii de la Cetate si a primelor camine, organizarea si lansarea Scolii generale nr. 7, cu statut special si cu clase de liceu la Pedagogic, unde a absolvit si Nadia Comaneci, transformarea scolii 7 in liceu special de gimnastica si atletism, in toate aceste realizari in timp cat mai scurt, concomitent cu mentinerea si dezvoltarea nivelului performantei in gimnastica, s-au infaptuit si cu contributia majora a profesorului Banulescu, ca director al scolii devene de sport. Scoala care insemnat viata acestui dascal! De aceea, cred cu toata speranta ca nu va fi departe ziua in care actuala conducere a Colegiului, a orasului, Inspectoratului scolar vor indrepta inscrisul de pe actuala placa aplicata pe cladirrea Colegiului, putin cam nesincer privind ctitoria respectiva, in sensul ca pe ea se va regasi numele Mihai Banulescu. Asta, pentru ca adevarul sa fie mai… adevarat.
Intr-un interval scurt de timp, cateva saptamani, coincidenta sau vrerea Celui De Sus, ne-au parasit TITUS IONESCU, MIHAI BANULESCU si VIOREL DANILA, Dumezeu sa-i odihneasca!

2 răspunsuri la Despre morţi, numai de bine!…

  1. suzconmar spune:

    Lăudabil efortul,chiar dacă numai pentru liniştirea propriei conştiinţe.Spuneam odată,undeva,nu mai ştiu unde,că rar oamenii laudă alţi oameni.Se vede că eşti o raritate.Ţine-o tot aşa,poate se molipsesc şi alţii.Succes!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: