Blogul bătrânului cronicar

TELEVIZIUNEA care îi ia piuitul lui TURTURICĂ…

batranulcronicar — Tue, 24 Jan 2012 13:29:30 +0000

Era pe vremea schimburilor de experienţă, că aşa i se spunea atunci, “experienţă”, nu “expertiză”, ca azi (care de fapt este cercetarea de specialitate a unei boli, unui deces, unui defect etc.), dintre redacţii, noi, ziarul din Deva, ajunseserăm, datorită valorii ziarului, atestată oficial, la vreo patru schimburi internaţionale, cu gazete din Halle (RDG), Gdansk (Polonia) unde chiar eu am deschis, în 1973, seria plecărilor noastre către…Baltica, Ljubljana (actualmente Slovenia) şi Doneţk(Ucraina)… La a doua mea deplasare în Halle, la ziarul ” Freiheit”, în vara lui 1986, redactorul şef Dieter Kruger, după ce m-a instalat la casa de oaspeţi a redacţiei, mi-a pornit televizorul şi se lăuda cu cele cinci posturi tv redegiste, specificând însă că acestea nu pot neutraliza cele vreo 12 televiziuni din ţara mamă, RFG, care făceau apologia capitalismului şi otrăveau conştiinţele nemţilor “democraţi”…Şi aşa, ca din întâmplare, mă întreabă: voi câte ore de emisie tv aveţi în România? De parcă nu ar fi ştiut, chiar din “Drumul socialismului”, care în fiecare dimineaţă se afla pe biroul său…I-am răspuns: între 18 şi 20! A clipit complice…
Astăzi TVR, cu toate cele nu ştiu câte canale proprii (plus HD Tv, care o obseda pe madama Turcan, membră a consiliului de administraţie al SRTV, că de ce Alexandru Sassu ţine neaparat să înfiinţete “Hunedoara Tv”), TVR este o TELEVIZIUNE DE PARTID! Cum Ceauşescu nici nu ar fi îndrăznit să viseze! Şi face politică şi propagandă partidului de guvernământ, zeci de ore zinlic, într-o manieră în care televiunea aceea amărâtă şi hulită de fel şi fel de activişti contemporani, care emitea doar două ore pe zi (între 18 şi 20), nu reuşea în nici un caz, nici măcar fizic, cu atât mai puţin intelectual şi cu atâta devotament, ca să nu zic servilism, să slugărească, iresponsabil şi neprofesional, puterea zilei!
Ba chiar susţin că şi sub mandatul celui mai slab şi nelalocul său preşedinte-director-general, Alexandru Sassu, fost pesedist, oricum fost fesenist, fost pedist, TVR era mai neutră, mai obiectivă, mai echidistantă, mai profesionistă decât oficina asta de partid! Urmăriţi emisiunile “Prim-plan”, “Judecă tu”, urmăriţi ce e la gura “marilor” jurnalişti Rodica Culcer, Dan Tapalgă, Pătrăşcoiu, madam Dilă, băbătia aia dată afară de la România liberă, prin anii 90, ca fostă securistă, Mircea Marian, Oana Lupea, Andreea Pora, şi să nu-l uit pe Dan Turturică, care credeam că se bâlbâia numai când vorbea, ca orice bâlbâit, dar bag seamă, că o făcea numai când trebuia să fie obiectiv, echidistant, la Evenimentul zilei…Acum, aflat în serviciu de partid, comandat, îi turuie gura ca nepoatei mele, Puşica, când are de vorbit cu un reprezentant al opoziţiei, şi tace mut, nici măcar nu se bâlbâie, când e la masă cu un reprezentant al puterii, iar dacă e unul mare, Turturică devine preş… Şi-şi pierde piuitul…
Dar televiziunea “publică” , deci pe banii noştri, nu are bani pentru transmiterea meciurilor din Liga 1, organizarea Cerbului de aur, de meciurile lui Bute, de multe manifestări de interes general, public, de emisiuni şi programe în folosul populaţiei… Cei enumeraţi şi încă nu ştiu exact câţi alţii ca ei au lefuri nesimţite, pentru că fac ceea ce zicea Dinescu despre Pora…
NICOLAE STANCIU

A FOST ODATĂ CAROL DROZD…

batranulcronicar — Thu, 19 Jan 2012 06:23:42 +0000

Reiau cu bună ştiinţă titlul unei evocări, din urmă cu peste 10 ani, a personalităţii celui ce a fost bunul nostru coleg, iar pentru foarte mulţi, şi prieten, Carol Drozd, fost ziarist şi şahist de performanţă. Folosesc acelaşi titlu, poate chiar şi idei sau fraze din textul vechi, pentru că apariţia şi dispariţia lui Carol în presa deveană a vremii ţin mai mult de poveste, de legendă… Carol Drozd -Sturzu pe numele…nerusificat în Moldova de “dincolo”, refugiat, copil fiind, împreună cu familia la Oradea, a ajuns pe meleaguri hunedorene pentru a fi împreună cu iubrea sa din studenţie, Elena, prematur rămasă fără Carol…
Carol Drozd nu a venit la ziarul judeţean…nechemat, că pe-atunci nici nu ajungeau ziarişti toţi nechemaţii…Numai oameni cu chemare, cu har, cultură şi dispuşi la multe renunţări. El a venit în Secţia Cultură a ziarului dintr-o foarte laborioasă instituţie judeţeană de cultură şi artă, unde a lucrat cu prof. doctor docent Octavian Floca, primul hunedorean deţinător al unui asemenea titlu ştiinţific, cu prof. Clemente Constandin, împătimit căutător şi descoperitor de tradiţii folclorice autentice. Iar la ziar, împreună cu scriitorul Radu Ciobanu şi cu şeful secţiei apoi redactor-şef al ziarului, Tiberiu Istrate, au încercat să transforme în realitate un vis: o revistă culturală locală. Nu au reuşit decât să editeze un supliment al gazetei, “Ritmuri hunedorene”, ulterior numai “Ritmuri”, dar şi asta a însemnat foarte mult pentru creatorii locali, reuniţi în cenaclul cu acelaşi nume , unde s-au lansat ori au publicat poezie sau proză, eseu, cronică literară şi de artă, numeroşi tineri sau consacraţi artişti, oameni de cultură, precum Neculai Chirica, Iv Martinovici, D.D. Ionaşcu, Valeriu Bârgău, Dumitru Hurubă, Traian Filimon, Mircea Bâtcă, Ioan Şeu, istorici- dr. Mircea Valea, Ioan Frăţilă , Vasile Ionaş şi… să mă ierte toţi cei pe care i-am uitat la momentul aşternerii acestor rânduri de tristeţe şi dor… Omul de spirit extraordinar, care trăia cu ardoare umorul, deşi chiar era foarte sobru, cu ţinută şi atitudine perfecte, îmbrăcat, întotdeauna, la patru ace, pentru destui poate chiar exagerat de sobru, cu batista sa pemanent albă în buzunarul de la piept, ca manşetele de la cămaşă etalând butoni strălucitori, râdea pe înfundate, cu gura în pumn… Lucra, scria, coordona pagina săptămânală de creaţie alternativ cu cea de cultură ” de mase”, iar lunar, cea de învăţământ, făcea în paralel secretariat de redacţie, iar când se cerea, şi se cerea deseori, participa la raidurile-fulger, în agricultură, în zootehnie, la programul de grajd, care însemna ca la ora 5 dimineaţa să fie în grajdul ceapeului respectiv… Aşa a şi murit, după o asmenea zi, de 20 de ore de muncă…
A fost un coleg şi prieten alături de care m-am simţit mai bogat, care şi azi, după 30 de ani, îmi lipseşte, şi-mi va lipsi până ne vom reîtâlni …Aşezaţi, prieteni, câţi mai suntem, o floare pe mormântul lui Carol. Vineri ar fi împlinit 75 de ani. Dumnezeu să-l odihnească!
NICOLAE STANCIU

Tabloidizată, suferinţa lui Lucescu a ajuns pe tarabă…

batranulcronicar — Thu, 12 Jan 2012 08:56:36 +0000

Teleisteria, de fapt isteria televiziunilor în abordarea unor întâmplări neplăcute sau chiar tragice, cum s-au dat de ceasul morţii la decesul tatălui premierului Boc, de te şi întrebi: cum ar fi acţionat dacă decedatul ar fi fost, Doamne iartă, însuşi premierul, sau, mai grav, preşedintele?! Manieră de…jurnalism de gang repetată, reluată şi cultivată cu abnegaţie de la accidentarea lui Mircea Lucescu încoace! Profesional, faptul putea fi consemnat şi, cel mult, periodic, relatată evoluţia bolii. Dar, în isteria lor, televiziunile au preferat o abordare tabloidă, senzaţionalistă, scandaloasă, incendiară! Ca să folosim obsedanta lor stereotipie pentru a atrage atenţia asupra a ceva ce, în general, se cheamă loc comun, cum este un accident de maşină. Mai ales în România, unde accidentele pe şosele sunt chiar mai dese decât agasantele apariţii ale madamei Tatoiu la aceleaşi televiziuni setoase de senzaţional şi incendiar, de sânge…
De aici, însă, până la acuzarea nefericitului vatman de producerea coliziunii tramvaiului cu maşina reputatului antrenor, vina nu mai aparţine televiziunilor. Dar le furnizează materie primă, de certă calitate, venind de la cel suferind. Sau, de la ziaristul Ovidiu Traian Ioanţoaia?! Cum şi cât îi cunosc pe ambii, mi-e foarte greu să cred că vreunul dintre ei, sau împreună, au lansat inepta acuzaţie. Poate că, discutând despre incident ,cel mai probabil, cei doi or fi adus vorba şi despre posibiltatea ca vatmanul să fi putut evita coliziunea. Dacă aşa a fost nu ştiu, dar e cert că dacă s-a răspândit “vinovăţia” vatmanului, meritul aparţine…jurnalistului. Şi am zis “jurnalist” şi-n cazul lui Ioaniţoaia, deşi întotdeauna am susţinut că este ZIARIST, adică unul mare, poate cel mai mare de la Nea Ioan Chirilă încoace, vorbind de sport, desigur…Dar, nu exclud ca, în timp, şi-n… timpurile astea, nu e de mirare ca şi Ovidiu să se fi convertit la tabloidizarea presei, gazeta ce o conduce confirmă deseori asta, şi dintr-o vorbă ca o supoziţie în discuţia cu accidentatul, Ioaniţoaia să fi apăsat pixul mai tare pe vatman… Pentru gazetă o fi fost de folos, poate. Pentru Lucescu, în nici un caz! Dimpotrivă. A prilejuit ascuţirea condeielor multora dintre jurnalişti, care, firesc, au asociat faptul cu obiceiul, pe drept criticabil, al lui Lucescu de a pasa arbitrilor vinovăţiile pentru înfrângerile echipelor ce le antrena… Obicei care, regretabil, se moşteneşte eriditar… Oricum, pe merite proprii sau cu ajutorul prietenilor, suferinţa lui Mircea Lucescu, tabloidizată de televiziuni setoase de sânge, a ajuns pe tarabă…La tarabă se vând, de obicei, lucruri ieftine, contrafăcute…
NICOLAE STANCIU

LA MULŢI ANI ! Fără revelioane la TV. !

batranulcronicar — Mon, 02 Jan 2012 10:06:08 +0000

Speranţele că, în sfârşit, televiziunile astea multe, câte sunt, poate chiar prea multe, judecând după sărăcia de idei şi teme, de subiecte oferite de o Românie dezamăgită, obosită şi sătulă de mizerie, dar şi mai lipsite de profesionişti sadea, speranţele că ne vor oferi nişte programe de Revelion cât de cât mai…igenizate decât în anii trecuţi,au rămas speranţe…Unele chiar promiţătoare, cele venite dinspre TVR 1, care prin trei mai inspiraţi realizatori- Mircea Radu, Iuliana Tudor şi Dan Bitman- au şi fost destul de confirmate, dacă nu ar fi fost poluate de cei doi… bolnavi de tv., Maria Buză, altfel talentată, dar sufocant atârnătoare de toate micile ecrane care o solicită sau cărora însăşi se oferă, şi partenerul ei şi mai sufocant, grasul ăla care, într-un clip publicitar, pentru o bere, este depăşit la talent de un cerb care şofează şi cântă un refren din Bănică…Oricum, cu tot acest balast, TVR1 a avut cel mai curat Revelion…
Comparativ cu Antena 1, care nu se dezminte, aproape că nu poate trăi fără manele, manelişti şi ţigăneală, iar scălămbăiala doctorului Nicolae Baclbaşa, alături de Rică Răducanu, a constituit marea surpriză a Revelionului 2012!!! De Rică nu se miră nimeni, face ce a făcut toată viaţa- circ! Asta făcea şi ca portar de fotbal. Dar ca şi doctorul Bacalbaşa, bănuit de om de cultură şi un spirit electrizant, să se coboare la nivelul lui Rică, de fapt al Antenei 1, e greu de digerat, chiar mai greu decât un meniu greţos de revelion…
Dar capacul lipsei de bun-gust şi de bun-simţ l-a pus Protv-ul, cândva campioană la idei, inspiraţie şi realizări de programe tv., deschizătoare de drumuri ,iar pentru Antena 1 încă un rival pe viaţă şi moarte pentru audienţe! Însă lăsarea programului pe seama unuia Vârciu nu ştiu cum, celebru ca mult-râvnitul mascul al rapandulelor de condiţie bulevardieră, un fel de vis al femeilor de această specie, s-ar fi dovedit inspirată, dacă totul s-ar fi petrecut la ei în clădire, în intimitatea firmei, nu în public, în văzul lumii…Unde toate deocheatele aşa-zisului show-biz autohton, adică toate dezbrăcatele tabloidizate şi-au etalat cracii, chiloţii, ţâţele şi capetele goale, aşezate ca-ntr-o galerie a depravării, compromiţând şi o femeie mai trecută, madam Baboi, invenţia lui Măruţă, marele absnet de la parada deşuchiată a Proteveului…
Mai bine au ieşit la defilare B1 Tv, cu live-ul de la vanghelion, sau Antena 3, cu directul de la Piaţa Constituţiei…Chiar Naţional tv sau Canal D nu au fost atât de aruncat la…canal
NICOLAE STANCIU
P.S. Dar, aste mizerii nu au fost chiar atât de jalnice precum goana pripobeniţelor televizoriste după Gigi Becali, prin Poiană, pentru a ne transmite tot ce exala marţafoiul naţional, relatări reluate vreo patru zile de câte cinci ori pe zi, împănate cu colportări de bârfe privind zicerile celui de al doilea marţafoi, Copos, despre Gigi, şi invers…Cam tot atât e şi nivelul intelectual al teveurilor noastre libere, inclusiv de creiere…

Devei nu-i era de-ajuns deşertificarea ! Îi lipsea un…cimitir în faţa Prefecturii !

batranulcronicar — Tue, 20 Dec 2011 08:40:52 +0000

Probabil, ba chiar foarte posibil Deva o să intre în analele arhitecturii şi dotărilor urbane ca oraşul cu cea mai rapidă degradare şi scofâlcire estetică! Asta, nu doar mulţumită deteriorării generale, din cauza vârstei, ca la om, a străzilor şi trotuarelor, mai ales a platformei şi esplanadei din zona Casei de Cultură “Drăgan Munteanu”! Lăsate de izbelişte după două promisiuni…mirciene, de remodelare generală, una la sfârşitul campaniei electorale trecute, alta în vara ce a trecut, când promitea primarul turist politic, la toate televiziunile locale, că până-n toamnă, toată zona va fi înnoită, inclusiv cu o arteziană cântătoare. Ceea ce nici nu ar fi necesar. Dimpotrivă! Banii pentru astfel de fantezii ar fi mult mai utili canalizării, reparării, modernizării, multor străzi şi trotuare, unele foarte centrale.Tot acolo şi-ar fi găsit o folosinţă mai chibzuită şi banii aruncaţi pe obiectele “decorative”, de gust îndoielnic, amplaste prin centru, chiar şi în platforma despre care vorbim, ca şi gazonul interzis a fi călcat, care a luat locul florei, vegetaţiei ce dădeau personalitate centrului vechi al urbei. Idee abandonată complet vara trecută, locul verdelui binefăcător fiind luat de deşertul “plantat” cu grijă şi tembelism in mijlocul sensurilor giratorii şi aliniamentelor stradale, cândva înflorate.
Dar gustul îndoielnic, adică lipsa bunului gust şi a simţului estetic, culminează chiar în preajma Crăciunului, tot în faţa Casei de Cultură, unde, în dunga unui montaj religios, el însuşi amplasat neglijent, pe ruina unor scări cândva de marmură, se află un cort comercial cu îmbrăcăminte de sezon. Fapt ce confirmă spiritul afacerist al vechiului primar liberal convertit la partidul căzăturilor politice din alte partide, de a fi generos cu toate ţigănismele aşa-zis comerciale.
Şi, findcă deşertificarea şi lăsarea în paragină a oraşului nu ar fi de-ajuns, moda amplasării monumentelor funerare în buricul târgului, inaugurată tot de Mircia Muntean, sub pretextul omagierii luptătorilor anticomunişti, se consolidează! Amplasarea unei cruci şi unei pietre în faţa pefecturii, ca semn de respect, şi scrierea unor nume consacrate, regăsite în mai multe localităţi, poate că urmează o linie directoare, dar dacă este aşa, primarul şi executantul “monumentului”, dacă ne reamintim, unul neautorizat, necalificat, au crezut, poate, că Ion Gavrilă Ogoranu, cu un trecut eroic şi pe la Muscel, ar fi fost de la…Muncel. Neştiind că, de pildă, intelectualul de marcă din Hunedoara, istoric şi filozof, fruntaş de seamă al PNŢ, Victor Isac, merita la fel de justifecat să-i fie transcris numele pe respectivul monument!…Dar asta e una, iar transformarea locului, a parcării oficiale a Prefecturii şi Consiliului Judeţean, în cimitir împănat cu cruci comemorative este deja o tâmpenie! Lipsită de orice justificare, chiar dacă ar fi cu adevărat istorică, glorioasă, demnă de omagiere, respect şi recunoştinţă. Iar când vine din partea unui om apreciat drept fin intelectual, bun cunoscător al faptelor, cum este fostul recent prefect, promovat la guvern, a doua cruce din parcare are doar o motivare pur politică, şi cam forţată! Tot de conjunctura politică, una favorabilă gesturilor exagerate…
NICOLAE STANCIU

Cicero, contemporanul nostru, despre…soarta UE, acum 2066 de ani…

batranulcronicar — Thu, 08 Dec 2011 18:04:21 +0000

“Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publică trebuie micşorată,
Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată si controlată,
Ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu dea faliment.
Oamenii trebuie sa înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe
spinarea statului.”

( CICERO , anul 55 înainte de Hristos)

In concluzie: Dacă e real citatul,… contemporanul nostru CICERO trebuie chemat la summitul Europei, care stabileşte soarta noastră, dependentă de moneda unică europeană. Care nu a făcut mare lucru de la apariţia sa…Pe de altă parte, chiar nu s-a întâmplat, nu s-a schimbat nimic de 2066 de ani ???!!!

Posibil prolog la o posibilă JUDECATĂ DE APOI A JURNALIŞTILOR !…

batranulcronicar — Tue, 29 Nov 2011 09:23:27 +0000

Într-o vreme, care tot mai des nu mai este considerată chiar atât de odioasă, ba, socotind după apetitul, chiar foamea cu care este invocată “epoca de aur” şi ceauşismul în jurnalele şi la televiziunile libere şi democrate, de către nişte jurnalişti ce dau impresia că regretă că nu au trăit şi lucrat în acele vremuri; pe atunci prin redacţii umbla un fel de înjurătură la adresa ziariştilor mai slabi profesional, mai tâmpiţi sau, şi mai corect, cam colaboraţionişti cu şefii locali ori judeţeni de la partidul unic. Sigur, nişte “analişti” conteporani ai presei, gen Petrişor Obae, Iulian Comănescu, adică nişte unii care nu au făcut faţă meseriei de jurnalist, eşuând lamentabil, falimentând publicaţii, precum Apropo Tv şi Apropo, editate de Media Pro, înmormântate de fostul cronicar tv al Evenimentului zilei, Rogozanu nu ştiu cum, dar azi mare specialist în presă… Alde ăştia ar spune că toţi ziariştii erau, pe-atunci, colaboraţionişti, aflându-se direct în slujba şi în plata partidului. Acestora şi tuturor adevăraţilor colaboraţionişti contemporani, care inundă presa de azi, inclusiv numiţii de mai înainte, le reamintesc că noi nu aveam alternativă, nu exista locul în care să practicăm o ziaristică liberă şi democratică! Pe când, pe voi, jurnaliştii ce vă împăunaţi cu echidistanţa, deontologia profesională şi alte lozinci propagandistice, pe voi cine şi ce vă obligă să nu fiţi îndependenţi, liberi, democraţi???
Dacă aţi observat, am folosit alternativ termenii “jurnalist” şi “ziarist”. Pentru că, aşa cum am mai scris cândva, fac o distincţie clară între cele două variante care definesc, desigur, aceeaşi meserie, fiindcă este evident pentru toată lumea… care a citit mai mult de cât a scris, că “jurnaliştii” nu prea cunosc Limba Română, nu ştiu prea multe despre lume şi viaţă, şi nici nu preţuiesc indepedenţa şi libertatea presei! În schimb, pentru nişte salarii mult mai atractive, au o muncă infinit mai uşoară, fără prea mare răspundere, făcută preponderent după ureche, pe surse, vizând preferenţial subiecte facile, frivole, triviale, tembele, de imagine şi scandal…Şi, în rezumat, au scris mai mult de cât au citit, unii, prea mulţi, chiar şi cărţi…Ziaristica era meserie grea, mare consumatoare de nervi şi conştiinţe, încărcată de răspundere, chiar cu locul de muncă sau libertatea, chinuitoare în ocolirea cenzurii, în documentarea şi redactarea materialelor ce vizau persoane sau organe ale puterii politice şi de stat, şi nu includea în organigrame funcţia “editor”, adică acela care rescrie fiindcă jurnalistul nu ştie să scrie…Şi, erau obligatorii studiile universitare! Absolvenţii de IP3, admişi în redacţii datorită talentului, erau încadraţi şi plătiţi la studii medii…Sigur, s-a găsit o portiţă de acces pentru vechii ziarişti, de la începuturi, dar şi pentru cei tineri, recrutaţi din…producţie, din “câmpul muncii”, anume facultatea de ziaristică de la Academia Ştefan Gheorghiu, la care era mare granfuter unul Coman, tot ceva de soiul celor numiţi mai sus, care nu s-a prea descurcat în redacţie, la munca concretă, iar peste ani a devenit mare goangă la o altă… academie de jurnalism, pe la Pro, nici nu ştiu dacă mai există…
Dar, m-am luat cu vorba şi nu v-am spus înjurătura care circula prin redacţiile noastre “comuniste”. Iat-o : Dacă cineva ar da un ordin să fie împuşcaţi toţi ziariştii, vor muri destui nevinovaţi ! Pentru “jurnalişti”…traduc: Nevinovaţii ar fi cei care nu prea erau ziarişti!… Şi asta, într-o meserie în care cu greu se puteau număra 1000 de ziarişti, în toată ţara! Cel mut 1000 de angajaţi în presă, socotind şi Televiziunea şi Radio-ul. Astăzi, oare câţi “jurnalişti” vor muri nevinovaţi, dacă ar da cineva ordin de împuşcare a lor???!!! Ar muri cu miile…Între ei, chiar şi unii care au fost veritabili ziarişti, la începuturile lor, mai vechi, sau chiar noi, de după 1990, dar care, devenind colaboraţionişti cu puterile ce se succedau la conducerea trebilor ţării, s-au descalificat profesional, şi-au pierdut credibilitatea, prestigiul, s-au compromis, iar momentan rar se mai poate citi, asculta ori vedea o opinie obiectivă, echidistantă, liberă, cinstită despre ţara în care trăim şi populaţia care suntem, care am ajuns să fim… Că popor chiar nu mai suntem! Şi asta, mulţumită şi jurnalismului contemporan, “la zi”, practicat de jurnalele şi televiziunile care tâmpesc România, de jurnalişti compromişi, cumpăraţi, mă rog, vânduţi…Dacă doriţi, putem vorbi despre acest subiect mult mai la concret, dar sunt convins că îi ştiţi la fel de bine ca mine, îi vedeţi pe la televiziuni, au emisiuni, le moderează, dau lecţii de democraţie şi doctrine, de etică şi bun-simţ, de tot ce ei nu mai au, poate îi mai citiţi, poate tot mai rar, poate îi înjuraţi, sau îi veţi înjura , dar să fiţi convinşi că ei au dăunat consistent moralităţii şi conduitei noastre, au contribuit copios la decăderea umană în care ne scăldăm astăzi!
Dar, va veni ea şi o zi când cu toţii ne vom da seama cât de mult rău au făcut României jurnaliştii!!… Dimpreună cu sindicatele alea multe, cu liderii lor corupţi, tansformaţi în politicieni, parlamentari, miniştri, proprietari, patroni, capitalişti…Cu politicienii de aceleaşi moravuri…Şi-abia atunci ne vom mântui! Fără Catedrala Neamului…
NICOLAE STANCIU

ROMÂNIA, tot un fel de Steaua, dar mai mare…

batranulcronicar — Wed, 23 Nov 2011 13:18:25 +0000

De o bună bucată de vreme, de când, prin manevre oculte, în care “fratele” Păunescu, cel de la Lido, nu George, investitorul “strategic autohton”, cum îi zicea Ion Iliescu pe vremea când G.C.Păunescu achizţiona Intercontinentalul cu bani de la Bancorex, îi plasa Clubul STEAUA lui Gigi Becali, mândria de odinioară a fotbalului românesc a devenit un fel de circus! Greţos, soios, jegos, infect, dacă nu ar fi şi un refugiu de tembelism şi excrocherii, în care un fanfaron, secondat de un huligan şi mai înfumurat, dar profitor, fiind ceva mai citit decât patronul cvasianalfabet, însă europarlamentar, lucru firesc într-o ţară de manelişti, compromit, terfelesc, descalifică în serie antrenori, conducători, oficiali ai clubului, oameni, unii naivi, alţii nesimţiţi, unii meritându-şi soarta, alţii, poate de bună intenţie, dar lacomi, devenind părtaşi la marea cădere Stelei în mocirla sulfuroasă a prostiei fără frontiere…Prostie, dar cu ştaif! Conform dictonului: “Prostul dacă nu-i fudul, nu-i prost destul!”
Dacă cele spuse mai sus s-ar afla numai şi numai, exclusiv la Steaua, nici nu ar fi o catastrofă pe capul nostru. Din păcate, însă, Ţara toată e, astăzi, un fel de Steaua. Adică o mare decădere, o dezamăgire generală, o ruşine naţională, o baltă enormă şi mai puturoasă, în unele oraşe, precum Deva, vara, la propriu, mirosind inconfundabil a budă…Condusă tot de nişte… becalizaţi, pe cât de înfumuraţi tot pe atât de tembeli…Şi nu mă refer în primul rând la guvernanţii şi parlamentarii de azi, aleşi tot ca Gigi, adică în loc de a se afla în puşcării ajung în parlament…Mai ales ăştia ultimii, uninominalii, şi mai aerieni dar şi mai ticăloşi decât vadimiştii peremişti, revoluţionari apoi sindicalişti, care în două mandate au omorât partidul şi l-au terminat pe liderul reabilitat…europeneşte de puşcăriaşul Gigi. Că aşa au ajuns amândoi europarlamentari, pe manelismul, pe cultura şi sentimentalismul celor care plângeau de mila lui Becali, arestat pentru sechestrare de persoane, şi eliberat “în glorie” de Paşti, moment speculat cu dibăcie de Vadim, care a uitat că vreo 7 ani nu mai avea invective pentru a-l terfeli pe aliatul său de azi, de conjunctură…Cam asta e politica românească. Şi nu doar cei doi îi dau calificativul, ci toţi aşa-zişii politicieni şi aşa-zisele lor partide, de fapt nişte găşti care alcătuiesc un singur partid! Al jefuitorilor şi susţinătorilor lor, profitorii de partid. Sau de partide. Că migraţia lor, în funcţie de rezultatele alegerilor, dizolvă frontierle de partid…Aş fi zis doctrinele, ideologiile, dar la români nici astea nu mai există…Partid de stânga, declarat, afiliat la Internaţionala socialistă, devine la ordinul şefului, peste noapte, de dreapta, în unanimitate, fără măcar o abţinere !!! Dar câte partide, parti- duleţe apar, dispar, se inventează, se aliază trecând, precum PNL, peste istorie, peste doctrina liberală, singura supravieţuitoare de dreapta, cu un partid declarat de stânga, duşman istoric al liberalismului!!!Ziceam “singura supravieţitoare de dreapta”, pentru că ţărăniştii au murit înaintea lui Ion Diaconescu, Doamne iartă-l, o dată cu căderea lor sub comanda unor diletanţi, gen sindicalistul Ciorbea, capitalistul Milu, traseistul Pavelescu…Sigur, nici cu partidele zise de stânga nu avem la ce ne aştepta, unul, PD, s-a reprofilat, cum spuneam, la ordin, apoi s-a şi…liberalizat cu aripa fesenistă a peneleului reinventat de Stolojan, altul, PSD, se împuţinează până se înmormântează singur, tot la patru ani, condus ori de un fel de Gigi, ca înfumurare, Adrian Năstase, ori de un prostănac, Geoană, acum de un tâmpit supărat pe prostănac… Apropo de Năstase. Şeful Mafiei sale personale, Gabriel Oprea, şi-a inventat şi el partid, tot personal, că aşa-i de bon-ton, din căzăturile de la PSD şi PNL, să moară Iliescu de ciudă…Că brătienii sunt morţi de mult, iar urmaşii lor numai liberali n-au fost, nu sunt… Recent, această invenţie politcă a generalului Oprea a avut o şedinţă mare la Deva. De am crezut că a înviat Ceauşescu şi a venit în vizită de lucru, ca pe vremea prim-secretarului I.Popa, de s-a oprit şi circulaţia pietonilor în preajma Casei de Cultură. Atunci, pietonii aveau totuşi dreptul să circule…Dar mai faină este trădarea liberalului “veşnic” care se chema Mircia Munteanu, ajuns direct vieprşedinte al aşa-numitului partid, adică şef al lui Mihai Rudeanu, fostul lider judeţean al PSD-ului, şi astfel o posibilă aripă deveană a USL se regăseşte, viguroasă şi ticăloasă, la UNPR!!! Unde deja se află o USL, mai unită şi mai puterncă decât cea care se năruie după ultima ispravă a alintatului Ponta, care va fi tot mai singur…
Dar, prin târg mai umblă vorba că Mircia a fost deja făcut colonel şi va fi avansat general la 1 Decembrie…Ca şeful său suprem, fără prea multă armată făcută…Iar din difuzoarele care vuiau în zonă se auzea cum unul d-alde ăştia spunea aşa: Lumea se va convinge că noi suntem un grup de oameni care vom face istorie în ţara asta, aş zice că vom scrie pagini de aur în istoria ei… O istorie cu care nici măcar ei nu se vor mândri! După ce vor schimba partidul…
Nu-i aşa că România este un fel de Steaua mai mare?? Atât prin maniera de conducere, cât şi prin comportamentul neperfomant…Iar, pentru ca toate astea să aibă un numitor comun privind valorile umane ale acestor vremi, o blondă-păr-lung-minte-scurtă de la Antena 1 ne spune că rapandulele Moculeasca şi Zăvoranca sunt…superstaruri!
NICOLAE STANCIU

Trecut, prezent şi, foarte posibil, viitor cu Piţurcă !

batranulcronicar — Sun, 18 Sep 2011 14:28:30 +0000

Ca să ne răcorim cât de cât, nu atât din cauza căldurii de vară ajunsă-n toamnă, care chiar ar fi bine să rămână măcar până prin…mai, în perspectiva costurilor mereu în creştere a gazelor şi gigacloriilor, haideţi, dragi cititori, să vedem ce şi cum mai e cu fotbalul ăsta al nostru. Nu înainte însă de ne manifesta nedumirirea privind dorul ăsta nebun, şi înnebunitor !!!, de Ceauşescu, al televiziunilor şi ziarelor, care vor să-l reînvie, nu alta!…Nici în vremea sa de glorie, Ceauşescu nu a stat atâtea ore pe zi pe micul ecran,la singura televiziune care emitea în total două ore, ca-n nebunia din ultimele săptămâni. Care a declanşat o adevărată Olimpiadă, mă rog, Daciadă, în evocarea trecutului, pe care vreo 20 de ani îl înjurau, iar acum ni-l readuc în case, amplificat la puterea a 4-5 televiziuni importante de azi, iar unul dintre marii luptători împotriva ceauşismului, Robert Turcescu, chiar a spus: Dacă Ceauşescu face rating, dăm Ceauşescu!…
Gata cu nervii…calorici! Fotbal pentru minte , inimă şi… creiere. Ne-am mişcat bine, cu talent, în jargonul gazonului, în primele meciuri europene. Mai puţin Oţelul, care s-a speriat de şansa unui egal la Basel; poate era încă apăsată de ruşinea cu clujenii din Gruia, poate… Se pot invoca mulţi “poate”, dar sigur este că Oţelul este doar o echipă lucrată, antrenată pentru competiţia internă,limitată valoric în concurs cu orice formaţie cât de cât bugetată. Foarte bine a scăpat Vasluiul la Lazio, şi tare mă tem că, origini comune având, nu degeaba ne place să ne legitimăm…de la Roma, lazianii au gândit…româneşte şi şi-au zis că n-au greţuri cu noi, mai cu seamă cu unii de-ai noştri, de care nu s-a mai auzit…Poate doar de Porumboiu… Despre Rapid, pentru a nu lăsa impresia că rămân acelaşi suporter al lui Răzvan Lucescu, voi spune doar că, deocamdată, este singura echipă care joacă fotbal pe la noi!… Ceea ce nu pot spune despre Steaua, de pildă, chiar dacă 0-0 cu Schalke e mai bun decât 04, cum s-a creat calamburul, că la asta ne pricepem, suntem campioni mondiali la haz de necaz… Pe de altă parte, mă îngrijorează perspectiva că voi fi nevoit să scriu din nou ceva asemănător cu :”Piţurcă, să mă ierţi!”, aşezând numele Şumudică, de data asta…
Deci, domnul nostru Piţurcă a revenit la Naţională cu o victorie, nu spun cu cine, dar tot victorie se cheamă, şi cu un egal cu Franţa, al treilea, care-l face invincibil în faţa fraţilor noştri tot mai vitregi…Din vina noastră, din istoria noastră de capete prea-plecate în faţa lor şi a oricui, dar asta n-o rezolvăm acum, însă ne umileşte…Ca întotdeauna, Piţi vine cu ceva nou. Mai întâi a fost Măţel, apoi Chiricheş, de la Tg. Jiu, şi mă întreb de ce, cu Franţa, nu l-a folosit pe Măţel, şi l-a preferat pe Lukin?! Apropo. Avem o nouă şi incontestabilă dovadă de lipsa celui mai elementar profesionalism ce guvernează fotbalul actual la nivelul concepţiei, atitudinii, mentalităţii, cum vreţi, celor ce îl patronează şi-l conduc! Să vii tu Becali, tu Stoica la televizor să ceri, să impui, să ameninţi jucătorul Pandurilor că ar trebui să se dea indisponibil, la meciul cu Steaua, iar dacă nu, să provoce un penalty în favoarea Stelei, dacă vrea să mai ajungă în Ghencea din iarnă, descalifică total şi iremediabil pe cei doi marţafoi! Că rimează… Asta se cheamă profesionism, nesimţiţilor??! Da Dumnezeu nu doarme! Steaua- Pandurii 1-2!!!!Ziceaţi că Petre Grigoraş n-are faţă de Steaua. Las’că au Gigi şi Meme…De circari!
Dintr-o rememorare de-acum exact 10 ani, vom înţelege că şi atunci, ca şi acum, Victor Piţutrcă se însoţeşte mereu cu bune şi rele deopotrivă…A fost mai întâi de toate un jucător norocos, cu bulan, cum se zice în lumea lui…Norocos nu numai la poker, unde şi ştie jocul, nu doar norocul îl ajută. Probabil de aceea, când preluase Steaua ca antrenor, în 1991 parcă, ca preferat dintr-o lungă listă de candidaţi, vechiul coleg şi prieten , Ioan Chilom, îşi intitula comentariul “Piţi a luat potul!” La vremea respectivă, însă, Piţi dădea impresia că că Steaua este o …pălărie prea mare pentru antrenorul relativ debutant. Acelaşi Piţurcă care a avut o contribuţie majoră la succesul european al Stelei în 1986. Atât prin cele 5 goluri înscrise pe parcursul ascensiunii europene(unul cu Velje Boldklub, altul cu Honved, două cu Anderlecht şi unu cu Kuusysi Lahti).Dintre care cel de la Lahti, marcat norocos, cu cea mai precară execuţie, cu şiretul, a fost cel mai preţios (la trei zile după înfrângerea istorică a Stelei, 1-3, la Hunedoara). Meci în care, uităm prea uşor, Duckadam, încă…pământean, nu stelar cum avea să devină la Sevilla, apărase o minge trimisă de la 12 metri de către Kaivonurmi! De atunci,dar mai ales după ce şi-a compromis propria echipă de tineret în turneul final al Campionatului European, chiar la Bucureşti, şi după ce a fost numit selecţioner la prima reprezentativă m-am numărat între cei , nu puţini, care îi eram ostili. Însă după victoria , la Porto, asupra Portugaliei, şi egalul de la Budapesta, cu o echipă nouă, fără Hagi şi neamurile sale, am recunoscut şi am scris ceva cu titlul mai înainte pomenit…Apoi am rămas năucit de demiterea sa chiar după calificarea la EURO 2000, unde marele Hagi, adus mai mult cu forţa, a fost compromis la final de carieră, dar Piţurcă nu s-a făcut vinovat; el plătea eliminarea, din noua echipă care a realizat calificarea, a lui Hagi şi neamurilor sale…Acum, Piţurcă a revenit după propria-i compromitere la EURO 2008, cu Mutul său…Norocos cum e, va fi din nou iubit?!
NICOLAE STANCIU

Şi dumneata, domnule Marius Stan?!…

batranulcronicar — Sun, 11 Sep 2011 08:26:36 +0000

…Şi tu, Dorinele?!…Mă dor întrebarile, mirarea, uimirea pe care le încerc sub povara acestui 0-4 “întâmplat” la Galaţi! Povară ce o resimt aproape personal, ca fiind înfrângerea mea în faţa impresiei, credinţei că acolo, în dunga Dunării, atât de dragă irepetabilului Fănuş Neagu, acolo s-ar fi ridicat, cu un cap mai sus de cloaca fotbalului autohton, o insulă de seriozitate, chiar demnitate şi moralitate, de care avem atâta nevoie…Nu numai în fotbal, din păcate…Sigur, n-o să mă arunc acum în cap sau să-mi smulg părul de disperare, precum unii confraţi, în urmă cu nişte ani, când au aflat că luptătoarea neînfricată împotriva securităţii şi comunismului, Mona Muscă, s-a dovedit informatoare autentică şi, în consecinţă, s-a…autolustrat, înaintea adoptării legii respective, pe care o moşea, împreună cu alţii asemenea… Dar faptul că Adrian Porumboiu a spus că la Galaţi renaşte cooperativa m-a indignat pe moment, şi, dimpotrivă, îl acuzam pe moşierul vasluian de contribuţii majore la ticăloşirea fără limite a fotbalului nostru. Însă, iată, Porumboiu vorbea în cunoştinţă de cauză, dar acum, când însuşi omul pe care l-am respectat atât, Marius Stan, despre care nu oboseam spunând că este singurul supravieţuitor al Domnilor din fotbal, se apără cu cuvintele “nişte papagali”, confirmă că patronul Vasluiului are dreptate! Iar Dorinel îmi reaminteşte că, la un moment dat, aveam unele îndoieli privind probitatea sa morală în această meserie, în care pasul de la demnitate la ruşine e, uneori, foarte mic. Pe vremea…turismului pe la vreo trei echipe de după CFR Cluj…
Evident că, la puţin timp după mâhnirea pricinuită de întâmplarea… neîntâmplătoare de la Galaţi, amplificată de îngrijorarea legată de “figura” campioanei la debutul european, m-am răcorit copios la acest fabulos 3-0, scor de neprezentare !!, al Gazului metan asupra Stelei. După ce a ocupat toate ecranele şi paginile gazetelor, chiar şi ale celor cotate “serioase”, cu aberaţiile lui de salvare prin refacere a gazonului noului stadion, cu amânarea meciului, cu câştigarea Europa League, fanfaronul naţional, autoproclamat “războinicul luminii”, secondat de nemuriciul Meme,s-au dezumflat ca o băşică la Mediaş! Dar grotescul faptului nu e deplin dacă nu amintim că la acea televiziune “a sa”, care clamează pe toate canalele că e “singura gratuită”, se transmitea în direct, în timpul meciului, o…şezătoare, iar cârcotaşii comentau ironic fazele de râsul curcilor ale steliştilor! Deci, televiziunea “gratuită” urmăreşte meciurile transmise de cele negratuite şi se distrează pe seama celui pentru care s-a făcut televiziunea, judecând după faptul că, atunci când nu se uită la meciurile transmise de alţii, transmite numai ce face şi zice Gigi al lor…Uitând în veselie că ce e gratuit, de obicei e lipsit de valoare…
Apropo de jurnalismul contemporan. Nu am văzut, auzit, citit nici un cronicar vestit analizând, comentând meciul, jocul României cu Franţa ! În schimb, încă nu s-au încheiat comentariile, indignările, de fapt ipocriziile provocate de interpretarea măsluită, conştient!, a Imnului, făcându-l pe Marcel Pavel duşmanul patriotismului. Când, de fapt, el ar trebui premiat pentru… fentarea unui foarte posibil şi probabil cor de huiduieli în momentul pronunţării numelui Traian. Mai mult. Sunt convins că omiterea versului respectiv s-a făcut premeditat, cu complicitatea maestrului oportunist Mircea Sandu, în baza antecedentelor de la meciul de box al lui Bute, vizavi de numele Udrea…Iar cei ce au sărit la beregata lui Pavel au făcut-o de supărare, de ciudă că s-a ratat ocazia huiduirii, pe 50000 de voci, a preşedintelui cu prenumele cotropitorului Daciei…Despre cealaltă temă a dezbaterilor furtunoase de după meciul cu pricina, gazonul, mă rog, ceea ce trebuia să fie un gazon, se va vorbi multă vreme ca despre neputinţa dâmboviţeană, modernă, postrevoluţionară, democratică şi…jefuitoare de a face ceva durabil, complet, până la capăt, utilizabil imediat… Vezi sala de la complexul Izvorani, inutilizabilă din lipsă de buget pentru administrare, alte săli, bazine de înot, patinoare fără hocheişti etc…. În schimb, eşecul e folosit politic, cu multă aplicaţie, profesional,cu abnegaţie şi devotament, pentru eventuala ciuntire a câtorva sute de voturi în favoarea doctorului Oprescu la alegerea viitorului primar al Capitalei. O întrebare rămâne valabilă, totuşi: Cum dracu’se întâmplă ca un subcontractant “italian” să-l aibă în spate pe fratele lui Oprişan de la Focşani?! Că aproape rimează…Despre fotbalul jucat de ai noştri ,aproape nimic… Şi ar fi multe de spus. Cronica sentimentală o va face curând, într-o rememorare a realizărilor de multe feluri ale selecţionerului Piţurcă.
P.S. Braşovul a intrat într-o nouă frăţie, de data asta cu Rapidul, întru onorarea trecerilor pe sub Tâmpa ale lui Răzvan Lucescu şi Dinu-Vamă…
NICOLAE STANCIU