TELEVIZIUNEA care îi ia piuitul lui TURTURICĂ…

Era pe vremea schimburilor de experienţă, că aşa i se spunea atunci, “experienţă”, nu “expertiză”, ca azi (care de fapt este cercetarea de specialitate a unei boli, unui deces, unui defect etc.), dintre redacţii, noi, ziarul din Deva, ajunseserăm, datorită valorii ziarului, atestată oficial, la vreo patru schimburi internaţionale, cu gazete din Halle (RDG), Gdansk (Polonia) unde chiar eu am deschis, în 1973, seria plecărilor noastre către…Baltica, Ljubljana (actualmente Slovenia) şi Doneţk(Ucraina)… La a doua mea deplasare în Halle, la ziarul ” Freiheit”, în vara lui 1986, redactorul şef Dieter Kruger, după ce m-a instalat la casa de oaspeţi a redacţiei, mi-a pornit televizorul şi se lăuda cu cele cinci posturi tv redegiste, specificând însă că acestea nu pot neutraliza cele vreo 12 televiziuni din ţara mamă, RFG, care făceau apologia capitalismului şi otrăveau conştiinţele nemţilor “democraţi”…Şi aşa, ca din întâmplare, mă întreabă: voi câte ore de emisie tv aveţi în România? De parcă nu ar fi ştiut, chiar din “Drumul socialismului”, care în fiecare dimineaţă se afla pe biroul său…I-am răspuns: între 18 şi 20! A clipit complice…
Astăzi TVR, cu toate cele nu ştiu câte canale proprii (plus HD Tv, care o obseda pe madama Turcan, membră a consiliului de administraţie al SRTV, că de ce Alexandru Sassu ţine neaparat să înfiinţete “Hunedoara Tv”), TVR este o TELEVIZIUNE DE PARTID! Cum Ceauşescu nici nu ar fi îndrăznit să viseze! Şi face politică şi propagandă partidului de guvernământ, zeci de ore zinlic, într-o manieră în care televiunea aceea amărâtă şi hulită de fel şi fel de activişti contemporani, care emitea doar două ore pe zi (între 18 şi 20), nu reuşea în nici un caz, nici măcar fizic, cu atât mai puţin intelectual şi cu atâta devotament, ca să nu zic servilism, să slugărească, iresponsabil şi neprofesional, puterea zilei!
Ba chiar susţin că şi sub mandatul celui mai slab şi nelalocul său preşedinte-director-general, Alexandru Sassu, fost pesedist, oricum fost fesenist, fost pedist, TVR era mai neutră, mai obiectivă, mai echidistantă, mai profesionistă decât oficina asta de partid! Urmăriţi emisiunile “Prim-plan”, “Judecă tu”, urmăriţi ce e la gura “marilor” jurnalişti Rodica Culcer, Dan Tapalgă, Pătrăşcoiu, madam Dilă, băbătia aia dată afară de la România liberă, prin anii 90, ca fostă securistă, Mircea Marian, Oana Lupea, Andreea Pora, şi să nu-l uit pe Dan Turturică, care credeam că se bâlbâia numai când vorbea, ca orice bâlbâit, dar bag seamă, că o făcea numai când trebuia să fie obiectiv, echidistant, la Evenimentul zilei…Acum, aflat în serviciu de partid, comandat, îi turuie gura ca nepoatei mele, Puşica, când are de vorbit cu un reprezentant al opoziţiei, şi tace mut, nici măcar nu se bâlbâie, când e la masă cu un reprezentant al puterii, iar dacă e unul mare, Turturică devine preş… Şi-şi pierde piuitul…
Dar televiziunea “publică” , deci pe banii noştri, nu are bani pentru transmiterea meciurilor din Liga 1, organizarea Cerbului de aur, de meciurile lui Bute, de multe manifestări de interes general, public, de emisiuni şi programe în folosul populaţiei… Cei enumeraţi şi încă nu ştiu exact câţi alţii ca ei au lefuri nesimţite, pentru că fac ceea ce zicea Dinescu despre Pora…
NICOLAE STANCIU

A FOST ODATĂ CAROL DROZD…

Reiau cu bună ştiinţă titlul unei evocări, din urmă cu peste 10 ani, a personalităţii celui ce a fost bunul nostru coleg, iar pentru foarte mulţi, şi prieten, Carol Drozd, fost ziarist şi şahist de performanţă. Folosesc acelaşi titlu, poate chiar şi idei sau fraze din textul vechi, pentru că apariţia şi dispariţia lui Carol în presa deveană a vremii ţin mai mult de poveste, de legendă… Carol Drozd -Sturzu pe numele…nerusificat în Moldova de “dincolo”, refugiat, copil fiind, împreună cu familia la Oradea, a ajuns pe meleaguri hunedorene pentru a fi împreună cu iubrea sa din studenţie, Elena, prematur rămasă fără Carol…
Carol Drozd nu a venit la ziarul judeţean…nechemat, că pe-atunci nici nu ajungeau ziarişti toţi nechemaţii…Numai oameni cu chemare, cu har, cultură şi dispuşi la multe renunţări. El a venit în Secţia Cultură a ziarului dintr-o foarte laborioasă instituţie judeţeană de cultură şi artă, unde a lucrat cu prof. doctor docent Octavian Floca, primul hunedorean deţinător al unui asemenea titlu ştiinţific, cu prof. Clemente Constandin, împătimit căutător şi descoperitor de tradiţii folclorice autentice. Iar la ziar, împreună cu scriitorul Radu Ciobanu şi cu şeful secţiei apoi redactor-şef al ziarului, Tiberiu Istrate, au încercat să transforme în realitate un vis: o revistă culturală locală. Nu au reuşit decât să editeze un supliment al gazetei, “Ritmuri hunedorene”, ulterior numai “Ritmuri”, dar şi asta a însemnat foarte mult pentru creatorii locali, reuniţi în cenaclul cu acelaşi nume , unde s-au lansat ori au publicat poezie sau proză, eseu, cronică literară şi de artă, numeroşi tineri sau consacraţi artişti, oameni de cultură, precum Neculai Chirica, Iv Martinovici, D.D. Ionaşcu, Valeriu Bârgău, Dumitru Hurubă, Traian Filimon, Mircea Bâtcă, Ioan Şeu, istorici- dr. Mircea Valea, Ioan Frăţilă , Vasile Ionaş şi… să mă ierte toţi cei pe care i-am uitat la momentul aşternerii acestor rânduri de tristeţe şi dor… Omul de spirit extraordinar, care trăia cu ardoare umorul, deşi chiar era foarte sobru, cu ţinută şi atitudine perfecte, îmbrăcat, întotdeauna, la patru ace, pentru destui poate chiar exagerat de sobru, cu batista sa pemanent albă în buzunarul de la piept, ca manşetele de la cămaşă etalând butoni strălucitori, râdea pe înfundate, cu gura în pumn… Lucra, scria, coordona pagina săptămânală de creaţie alternativ cu cea de cultură ” de mase”, iar lunar, cea de învăţământ, făcea în paralel secretariat de redacţie, iar când se cerea, şi se cerea deseori, participa la raidurile-fulger, în agricultură, în zootehnie, la programul de grajd, care însemna ca la ora 5 dimineaţa să fie în grajdul ceapeului respectiv… Aşa a şi murit, după o asmenea zi, de 20 de ore de muncă…
A fost un coleg şi prieten alături de care m-am simţit mai bogat, care şi azi, după 30 de ani, îmi lipseşte, şi-mi va lipsi până ne vom reîtâlni …Aşezaţi, prieteni, câţi mai suntem, o floare pe mormântul lui Carol. Vineri ar fi împlinit 75 de ani. Dumnezeu să-l odihnească!
NICOLAE STANCIU

Tabloidizată, suferinţa lui Lucescu a ajuns pe tarabă…

Teleisteria, de fapt isteria televiziunilor în abordarea unor întâmplări neplăcute sau chiar tragice, cum s-au dat de ceasul morţii la decesul tatălui premierului Boc, de te şi întrebi: cum ar fi acţionat dacă decedatul ar fi fost, Doamne iartă, însuşi premierul, sau, mai grav, preşedintele?! Manieră de…jurnalism de gang repetată, reluată şi cultivată cu abnegaţie de la accidentarea lui Mircea Lucescu încoace! Profesional, faptul putea fi consemnat şi, cel mult, periodic, relatată evoluţia bolii. Dar, în isteria lor, televiziunile au preferat o abordare tabloidă, senzaţionalistă, scandaloasă, incendiară! Ca să folosim obsedanta lor stereotipie pentru a atrage atenţia asupra a ceva ce, în general, se cheamă loc comun, cum este un accident de maşină. Mai ales în România, unde accidentele pe şosele sunt chiar mai dese decât agasantele apariţii ale madamei Tatoiu la aceleaşi televiziuni setoase de senzaţional şi incendiar, de sânge…
De aici, însă, până la acuzarea nefericitului vatman de producerea coliziunii tramvaiului cu maşina reputatului antrenor, vina nu mai aparţine televiziunilor. Dar le furnizează materie primă, de certă calitate, venind de la cel suferind. Sau, de la ziaristul Ovidiu Traian Ioanţoaia?! Cum şi cât îi cunosc pe ambii, mi-e foarte greu să cred că vreunul dintre ei, sau împreună, au lansat inepta acuzaţie. Poate că, discutând despre incident ,cel mai probabil, cei doi or fi adus vorba şi despre posibiltatea ca vatmanul să fi putut evita coliziunea. Dacă aşa a fost nu ştiu, dar e cert că dacă s-a răspândit “vinovăţia” vatmanului, meritul aparţine…jurnalistului. Şi am zis “jurnalist” şi-n cazul lui Ioaniţoaia, deşi întotdeauna am susţinut că este ZIARIST, adică unul mare, poate cel mai mare de la Nea Ioan Chirilă încoace, vorbind de sport, desigur…Dar, nu exclud ca, în timp, şi-n… timpurile astea, nu e de mirare ca şi Ovidiu să se fi convertit la tabloidizarea presei, gazeta ce o conduce confirmă deseori asta, şi dintr-o vorbă ca o supoziţie în discuţia cu accidentatul, Ioaniţoaia să fi apăsat pixul mai tare pe vatman… Pentru gazetă o fi fost de folos, poate. Pentru Lucescu, în nici un caz! Dimpotrivă. A prilejuit ascuţirea condeielor multora dintre jurnalişti, care, firesc, au asociat faptul cu obiceiul, pe drept criticabil, al lui Lucescu de a pasa arbitrilor vinovăţiile pentru înfrângerile echipelor ce le antrena… Obicei care, regretabil, se moşteneşte eriditar… Oricum, pe merite proprii sau cu ajutorul prietenilor, suferinţa lui Mircea Lucescu, tabloidizată de televiziuni setoase de sânge, a ajuns pe tarabă…La tarabă se vând, de obicei, lucruri ieftine, contrafăcute…
NICOLAE STANCIU

LA MULŢI ANI ! Fără revelioane la TV. !

Speranţele că, în sfârşit, televiziunile astea multe, câte sunt, poate chiar prea multe, judecând după sărăcia de idei şi teme, de subiecte oferite de o Românie dezamăgită, obosită şi sătulă de mizerie, dar şi mai lipsite de profesionişti sadea, speranţele că ne vor oferi nişte programe de Revelion cât de cât mai…igenizate decât în anii trecuţi,au rămas speranţe…Unele chiar promiţătoare, cele venite dinspre TVR 1, care prin trei mai inspiraţi realizatori- Mircea Radu, Iuliana Tudor şi Dan Bitman- au şi fost destul de confirmate, dacă nu ar fi fost poluate de cei doi… bolnavi de tv., Maria Buză, altfel talentată, dar sufocant atârnătoare de toate micile ecrane care o solicită sau cărora însăşi se oferă, şi partenerul ei şi mai sufocant, grasul ăla care, într-un clip publicitar, pentru o bere, este depăşit la talent de un cerb care şofează şi cântă un refren din Bănică…Oricum, cu tot acest balast, TVR1 a avut cel mai curat Revelion…
Comparativ cu Antena 1, care nu se dezminte, aproape că nu poate trăi fără manele, manelişti şi ţigăneală, iar scălămbăiala doctorului Nicolae Baclbaşa, alături de Rică Răducanu, a constituit marea surpriză a Revelionului 2012!!! De Rică nu se miră nimeni, face ce a făcut toată viaţa- circ! Asta făcea şi ca portar de fotbal. Dar ca şi doctorul Bacalbaşa, bănuit de om de cultură şi un spirit electrizant, să se coboare la nivelul lui Rică, de fapt al Antenei 1, e greu de digerat, chiar mai greu decât un meniu greţos de revelion…
Dar capacul lipsei de bun-gust şi de bun-simţ l-a pus Protv-ul, cândva campioană la idei, inspiraţie şi realizări de programe tv., deschizătoare de drumuri ,iar pentru Antena 1 încă un rival pe viaţă şi moarte pentru audienţe! Însă lăsarea programului pe seama unuia Vârciu nu ştiu cum, celebru ca mult-râvnitul mascul al rapandulelor de condiţie bulevardieră, un fel de vis al femeilor de această specie, s-ar fi dovedit inspirată, dacă totul s-ar fi petrecut la ei în clădire, în intimitatea firmei, nu în public, în văzul lumii…Unde toate deocheatele aşa-zisului show-biz autohton, adică toate dezbrăcatele tabloidizate şi-au etalat cracii, chiloţii, ţâţele şi capetele goale, aşezate ca-ntr-o galerie a depravării, compromiţând şi o femeie mai trecută, madam Baboi, invenţia lui Măruţă, marele absnet de la parada deşuchiată a Proteveului…
Mai bine au ieşit la defilare B1 Tv, cu live-ul de la vanghelion, sau Antena 3, cu directul de la Piaţa Constituţiei…Chiar Naţional tv sau Canal D nu au fost atât de aruncat la…canal
NICOLAE STANCIU
P.S. Dar, aste mizerii nu au fost chiar atât de jalnice precum goana pripobeniţelor televizoriste după Gigi Becali, prin Poiană, pentru a ne transmite tot ce exala marţafoiul naţional, relatări reluate vreo patru zile de câte cinci ori pe zi, împănate cu colportări de bârfe privind zicerile celui de al doilea marţafoi, Copos, despre Gigi, şi invers…Cam tot atât e şi nivelul intelectual al teveurilor noastre libere, inclusiv de creiere…

Devei nu-i era de-ajuns deşertificarea ! Îi lipsea un…cimitir în faţa Prefecturii !

Probabil, ba chiar foarte posibil Deva o să intre în analele arhitecturii şi dotărilor urbane ca oraşul cu cea mai rapidă degradare şi scofâlcire estetică! Asta, nu doar mulţumită deteriorării generale, din cauza vârstei, ca la om, a străzilor şi trotuarelor, mai ales a platformei şi esplanadei din zona Casei de Cultură “Drăgan Munteanu”! Lăsate de izbelişte după două promisiuni…mirciene, de remodelare generală, una la sfârşitul campaniei electorale trecute, alta în vara ce a trecut, când promitea primarul turist politic, la toate televiziunile locale, că până-n toamnă, toată zona va fi înnoită, inclusiv cu o arteziană cântătoare. Ceea ce nici nu ar fi necesar. Dimpotrivă! Banii pentru astfel de fantezii ar fi mult mai utili canalizării, reparării, modernizării, multor străzi şi trotuare, unele foarte centrale.Tot acolo şi-ar fi găsit o folosinţă mai chibzuită şi banii aruncaţi pe obiectele “decorative”, de gust îndoielnic, amplaste prin centru, chiar şi în platforma despre care vorbim, ca şi gazonul interzis a fi călcat, care a luat locul florei, vegetaţiei ce dădeau personalitate centrului vechi al urbei. Idee abandonată complet vara trecută, locul verdelui binefăcător fiind luat de deşertul “plantat” cu grijă şi tembelism in mijlocul sensurilor giratorii şi aliniamentelor stradale, cândva înflorate.
Dar gustul îndoielnic, adică lipsa bunului gust şi a simţului estetic, culminează chiar în preajma Crăciunului, tot în faţa Casei de Cultură, unde, în dunga unui montaj religios, el însuşi amplasat neglijent, pe ruina unor scări cândva de marmură, se află un cort comercial cu îmbrăcăminte de sezon. Fapt ce confirmă spiritul afacerist al vechiului primar liberal convertit la partidul căzăturilor politice din alte partide, de a fi generos cu toate ţigănismele aşa-zis comerciale.
Şi, findcă deşertificarea şi lăsarea în paragină a oraşului nu ar fi de-ajuns, moda amplasării monumentelor funerare în buricul târgului, inaugurată tot de Mircia Muntean, sub pretextul omagierii luptătorilor anticomunişti, se consolidează! Amplasarea unei cruci şi unei pietre în faţa pefecturii, ca semn de respect, şi scrierea unor nume consacrate, regăsite în mai multe localităţi, poate că urmează o linie directoare, dar dacă este aşa, primarul şi executantul “monumentului”, dacă ne reamintim, unul neautorizat, necalificat, au crezut, poate, că Ion Gavrilă Ogoranu, cu un trecut eroic şi pe la Muscel, ar fi fost de la…Muncel. Neştiind că, de pildă, intelectualul de marcă din Hunedoara, istoric şi filozof, fruntaş de seamă al PNŢ, Victor Isac, merita la fel de justifecat să-i fie transcris numele pe respectivul monument!…Dar asta e una, iar transformarea locului, a parcării oficiale a Prefecturii şi Consiliului Judeţean, în cimitir împănat cu cruci comemorative este deja o tâmpenie! Lipsită de orice justificare, chiar dacă ar fi cu adevărat istorică, glorioasă, demnă de omagiere, respect şi recunoştinţă. Iar când vine din partea unui om apreciat drept fin intelectual, bun cunoscător al faptelor, cum este fostul recent prefect, promovat la guvern, a doua cruce din parcare are doar o motivare pur politică, şi cam forţată! Tot de conjunctura politică, una favorabilă gesturilor exagerate…
NICOLAE STANCIU

Cicero, contemporanul nostru, despre…soarta UE, acum 2066 de ani…

“Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publică trebuie micşorată,
Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată si controlată,
Ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu dea faliment.
Oamenii trebuie sa înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe
spinarea statului.”

( CICERO , anul 55 înainte de Hristos)

In concluzie: Dacă e real citatul,… contemporanul nostru CICERO trebuie chemat la summitul Europei, care stabileşte soarta noastră, dependentă de moneda unică europeană. Care nu a făcut mare lucru de la apariţia sa…Pe de altă parte, chiar nu s-a întâmplat, nu s-a schimbat nimic de 2066 de ani ???!!!

Posibil prolog la o posibilă JUDECATĂ DE APOI A JURNALIŞTILOR !…

Într-o vreme, care tot mai des nu mai este considerată chiar atât de odioasă, ba, socotind după apetitul, chiar foamea cu care este invocată “epoca de aur” şi ceauşismul în jurnalele şi la televiziunile libere şi democrate, de către nişte jurnalişti ce dau impresia că regretă că nu au trăit şi lucrat în acele vremuri; pe atunci prin redacţii umbla un fel de înjurătură la adresa ziariştilor mai slabi profesional, mai tâmpiţi sau, şi mai corect, cam colaboraţionişti cu şefii locali ori judeţeni de la partidul unic. Sigur, nişte “analişti” conteporani ai presei, gen Petrişor Obae, Iulian Comănescu, adică nişte unii care nu au făcut faţă meseriei de jurnalist, eşuând lamentabil, falimentând publicaţii, precum Apropo Tv şi Apropo, editate de Media Pro, înmormântate de fostul cronicar tv al Evenimentului zilei, Rogozanu nu ştiu cum, dar azi mare specialist în presă… Alde ăştia ar spune că toţi ziariştii erau, pe-atunci, colaboraţionişti, aflându-se direct în slujba şi în plata partidului. Acestora şi tuturor adevăraţilor colaboraţionişti contemporani, care inundă presa de azi, inclusiv numiţii de mai înainte, le reamintesc că noi nu aveam alternativă, nu exista locul în care să practicăm o ziaristică liberă şi democratică! Pe când, pe voi, jurnaliştii ce vă împăunaţi cu echidistanţa, deontologia profesională şi alte lozinci propagandistice, pe voi cine şi ce vă obligă să nu fiţi îndependenţi, liberi, democraţi???

ROMÂNIA, tot un fel de Steaua, dar mai mare…

De o bună bucată de vreme, de când, prin manevre oculte, în care “fratele” Păunescu, cel de la Lido, nu George, investitorul “strategic autohton”, cum îi zicea Ion Iliescu pe vremea când G.C.Păunescu achizţiona Intercontinentalul cu bani de la Bancorex, îi plasa Clubul STEAUA lui Gigi Becali, mândria de odinioară a fotbalului românesc a devenit un fel de circus! Greţos, soios, jegos, infect, dacă nu ar fi şi un refugiu de tembelism şi excrocherii, în care un fanfaron, secondat de un huligan şi mai înfumurat, dar profitor, fiind ceva mai citit decât patronul cvasianalfabet, însă europarlamentar, lucru firesc într-o ţară de manelişti, compromit, terfelesc, descalifică în serie antrenori, conducători, oficiali ai clubului, oameni, unii naivi, alţii nesimţiţi, unii meritându-şi soarta, alţii, poate de bună intenţie, dar lacomi, devenind părtaşi la marea cădere Stelei în mocirla sulfuroasă a prostiei fără frontiere…Prostie, dar cu ştaif! Conform dictonului: “Prostul dacă nu-i fudul, nu-i prost destul!”

Trecut, prezent şi, foarte posibil, viitor cu Piţurcă !

Ca să ne răcorim cât de cât, nu atât din cauza căldurii de vară ajunsă-n toamnă, care chiar ar fi bine să rămână măcar până prin…mai, în perspectiva costurilor mereu în creştere a gazelor şi gigacloriilor, haideţi, dragi cititori, să vedem ce şi cum mai e cu fotbalul ăsta al nostru. Nu înainte însă de ne manifesta nedumirirea privind dorul ăsta nebun, şi înnebunitor !!!, de Ceauşescu, al televiziunilor şi ziarelor, care vor să-l reînvie, nu alta!…Nici în vremea sa de glorie, Ceauşescu nu a stat atâtea ore pe zi pe micul ecran,la singura televiziune care emitea în total două ore, ca-n nebunia din ultimele săptămâni. Care a declanşat o adevărată Olimpiadă, mă rog, Daciadă, în evocarea trecutului, pe care vreo 20 de ani îl înjurau, iar acum ni-l readuc în case, amplificat la puterea a 4-5 televiziuni importante de azi, iar unul dintre marii luptători împotriva ceauşismului, Robert Turcescu, chiar a spus: Dacă Ceauşescu face rating, dăm Ceauşescu!…

Şi dumneata, domnule Marius Stan?!…

…Şi tu, Dorinele?!…Mă dor întrebarile, mirarea, uimirea pe care le încerc sub povara acestui 0-4 “întâmplat” la Galaţi! Povară ce o resimt aproape personal, ca fiind înfrângerea mea în faţa impresiei, credinţei că acolo, în dunga Dunării, atât de dragă irepetabilului Fănuş Neagu, acolo s-ar fi ridicat, cu un cap mai sus de cloaca fotbalului autohton, o insulă de seriozitate, chiar demnitate şi moralitate, de care avem atâta nevoie…Nu numai în fotbal, din păcate…Sigur, n-o să mă arunc acum în cap sau să-mi smulg părul de disperare, precum unii confraţi, în urmă cu nişte ani, când au aflat că luptătoarea neînfricată împotriva securităţii şi comunismului, Mona Muscă, s-a dovedit informatoare autentică şi, în consecinţă, s-a…autolustrat, înaintea adoptării legii respective, pe care o moşea, împreună cu alţii asemenea… Dar faptul că Adrian Porumboiu a spus că la Galaţi renaşte cooperativa m-a indignat pe moment, şi, dimpotrivă, îl acuzam pe moşierul vasluian de contribuţii majore la ticăloşirea fără limite a fotbalului nostru. Însă, iată, Porumboiu vorbea în cunoştinţă de cauză, dar acum, când însuşi omul pe care l-am respectat atât, Marius Stan, despre care nu oboseam spunând că este singurul supravieţuitor al Domnilor din fotbal, se apără cu cuvintele “nişte papagali”, confirmă că patronul Vasluiului are dreptate!